Naiade
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Naiadele erau nimfe ale apelor dulci şi reprezentau una din cele trei clase principale de nimfe - celelalte fiind Nereidele (nimfe ale Mării Mediteraneene) şi Oceanidele (nimfe ale oceanelor). Naiadele guvernau peste râuri, şuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleştee, puţuri şi mlaştini. Erau divizate în mai multe subclase: Crinaeae (fântâni), Pegaeae (izvoare), Eleionomae (mlaştini), Potameides (râuri) şi Limnades sau Limnatides (lacuri). Surse romane atribuie Naiadelor până şi custodia râurilor din ţinutul Hades, acestea fiind clasificate ca Nymphae Infernae Paludis sau Avernales. Sirenele sau Seirenele (în greacă Σειρῆνας) erau Naiade care trăiau pe insula nunmită Sirenum scopuli, care era înconjurată de stâci şi pietre. Marinarii care erau în apropiere erau atraşi de cântecul lor fermecător, făcându-i să se lovească cu navele de stânci şi să se înece.
O Naiadă era strâns legată de corpul său de apă şi chiar existenţa sa pare să fi depins de el. Dacă un pârâu seca, Naiada sa murea. Apele peste care Naiadele domneau erau presupuse a fi deţinătoare de puteri inspiraţionale, medicinale sau profetice. De aceea Naiadele erau deseori adorate de grecii antici alături de divinităţi ale fertilităţii şi creşterii.
Genealogia Naiadelor variază mult, un factor important fiind zona geografică şi sursa literară. Naiadele erau fie fiice ale lui Zeus, fie fiice ale unor zei de râu, fie doar o parte din vasta familie a titanului Oceanus. Ca toate nimfele, Naiadele erau din multe privinţe sex-simboluri feminine ale lumii antice şi jucau şi rolul de sedus, şi rolul de seducător. Zeus, în special, se pare că s-a bucurat de favorurile a numeroase Naiade, iar ceilalţi zei nu se lăsau mai prejos. Naiadele se îndrăgosteau şi de muritori şi îi urmăreau şi pe aceştia. Literatura clasică abundă cu legende despre aventurile amoroase cu zei şi bărbaţi şi pveşti despre copiii rezultaţi din aceste idile.
Poveştile despre Naiade pot lua forma unora cu scop moralizator, cu sfârşituri nefericite. Naiada Nomia s-a îndrăgostit de un cioban chipeş, pe nume Daphnis. El i-a răsplătit dragostea cu neloialitate, iar ea i-a răsplătit trădarea prin orbirea lui. Naiadele unui izvor din Bithynia s-au amorezat de Hylas (însoţitorul lui Heracles) şi l-au atras în apele lor. Elementul moralizator nu este clar aici. Soarta lui Hylas ar fi putut fi ori o moarte bruscă prin înecare, ori fericirea eternă sexuală.
Alte poveşti despre Naiade erau explicaţii ale originii nemuritorilor şi ale muritorilor. Zeul soare Helios s-a împerecheat cu Naiada Aegle (renumită ca cea mai frumoasă dintre Naiade) şi astfel au apărut Gratiaele. Melite, o Naiadă a râului Aegaeus din Corcyra, a avut o relaţie cu Heracles şi a devenit mama lui Hyllus. Naiadele au fost iubitele lui Endymion, Erichthonius, Magnes, Lelex, Oebalus, Otrynteus, Icarius şi Thyestes şi au fost, astfel, co-fondatoare ale unor familii importante.
Oraşele greceşti erau denumite după numele unor Naiade. De exemplu, Lilaea din Phocis, şi-a primit numele de la Lilaea, Naiada râului Cephissus.
Există o referire în Odiseea lui Homer la o peşteră, şi nu la un corp de apă, care este sacru pentru Naiade. Se poate presupune, deci, că această peşteră din Ithaca ar fi putut conţine un izvor sau să fi fost sursa unui pârâu sau torent.
