Mycobacterium tuberculosis
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna martie 2006.
| Mycobacterium tuberculosis | |||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 Colonii de Mycobacterium tuberculosis
|
|||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||
|
|||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||
| Mycobacterium tuberculosis Zopf, 1883 |
|||||||||||||||
|
|
Mycobacterium tuberculosis este bacteria care cauzează cele mai multe cazuri de tuberculoză. A fost descrisă pentru prima dată de Robert Koch, în martie 1882.
Este o bacterie obligatoriu aerobă (nu Gram pozitivă/negativă), care se divide la 16-20 ore (o rată mică de multiplicare, comparativ cu alte bacterii, cum ar fi E. coli, care se divide la 20 de minute). Spre deosebire de alţi germeni, datorită continutului mare de mureină din peretele celular, se colorează foarte greu şi, ulterior, rezistă la decolorarea cu alcool si acizi minerali diluaţi. Sunt aşadar, bacili acid-alcoolorezistenti. Se pun in evidenţă prin coloraţia Ziehl-Neelsen. Pe frotiurile colorate după această metodă, bacilul tuberculos apare colorat în roşu aprins, datorită fucsinei, în timp ce restul de germeni, celule sau alte elemente, sunt decolorate de acizi sau alcool, fiind ulterior recolorate cu albastru de metilen. Se mai poate identifica prin microscopie fluorescentă, sau prin colorare cu rodamină-auramină. De asemenea se dezvoltă lent şi numai pe medii speciale, cum ar fi mediul Lowenstein-Jensen, însă mai nou s-au obţinut rezulate excelente de cultură folosind mediul de cultură Middlebrook.
Bacilul este rezistent la acţiunea majorităţii antibioticelor, acest lucru fiind în mare parte explicat prin faptul că infecţia este intracelulară; este sensibil la streptomicină, hidrazida acidului izonicotinic (H.I.N.), cicloserină şi la bacteriofagi. Virulenţa se pare că este dată de existenţa unei substanţe lipidice numită cord-facto. Reacţia sistemului imunitar la Mycobacterium tuberculosis este predominant de natură celulară.
Rezistenţa specifică faţă de infecţia tuberculoasă poate fi obţinută cu germenii vii atenuaţi. Prin vaccinare, în special a copiilor, cu B.C.G.(bacilul Calmette-guerin), se obţine o scădere importantă a cazurilor noi de tuberculoză. Acest vaccin conţine bacili tuberculoşi bovini care, prin treceri repetate pe mediul de cultură cu cartof biliat şi glicerinat, şi-au pierdut virulenţa şi capacitatea de a produce tuberculoza, dar şi-au păstrat proprietăţile antigenice.
[modifică] Tratamentul
Tratamentul se face în trei etape, de la caz la caz, folosind, la început, trei antibiotice, apoi două şi în final un singur antibiotic, cel mai putin toxic. Eşecul vindecării apare mai ales din cauza neglijenţei pacientului, care, la un moment dat renunţă la tratament, crezând ca s-a vindecat. În SUA, chiar se dau bani la pacienţi pentru a-şi lua medicamentul. O variantă foarte dură de TBC apare în închisorile ruseşti, unde lipsa finanţelor duce la nevindecarea bolnavilor; ulterior ei fiind eliberaţi, vor constitui surse de infecţie extrem de periculoase.
