Listă de ţări cu arme nucleare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Ţară | Focoase active/total* | Anul primului test |
|---|---|---|
 Statele Unite |
5.735/9.960[1] | 1945 ("Trinity") |
 Rusia ( Uniunea Sovietică) |
5.830/16.000[2] | 1949 ("RDS-1") |
 Marea Britanie |
<200[3] | 1952 ("Hurricane") |
 Franţa |
350[4] | 1960 ("Gerboise Bleue") |
 China |
130[5] | 1964 ("596") |
 India |
75-115[6] | 1974 ("Smiling Buddha") |
 Pakistan |
65-90[7] | 1998 ("Chagai-I") |
 Coreea de Nord |
necunoscut[8] | 2006[9] |
Armele nucleare au apărut în 1945, anul în care a şi fost folosită şi prima (varianta cu fisiune), asupra oraşelor japoneze Hiroshima (6 august 1945) şi Nagasaki (9 august 1945). În istoria beligeraţiei, armele nucleare au fost folosite doar de două ori, amândouă în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial. De atunci, arme nucleare au fost detonate de peste 2000 de ori pentru testarea şi demonstrarea scopurilor lor. Singurele ţări cunoscute că au detonat asemenea dispozitive sunt Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Franţa, China, India, şi Pakistan. Aceste ţări sunt declarate puteri nucleare (împreună cu Rusia, moştenind armamentele Uniunii Sovietice).
Alte ţări variate pot deţine arme nucleare, dar nu au recunoscut acest lucru în public, sau altele rescunosc posesia lor neverificată.
Spre exemplu, Israelul are sisteme de aeropurtate moderne şi pare să aibă un program nuclear extensiv; Coreea de Nord a declarat că are capabilităţi nucleare (deşi a făcut câteva declaraţii schimbătoare în legătură cu oprirea programului său de armament nuclear, de multe ori in funcţie de clima politică din acel moment) şi a realizat primul său test nuclear pe 9 octombrie 2006; şi Iranul este acuzat la momentul de faţă de un număr de guverne cum că ar vrea să dezvolte capabilităţi nucleare, deşi gurvenul iranian spune că activităţile sale nucleare, cum ar fi imbogăţirea uraniului, sunt pentru scopuri paşnice.
[modifică] Bibliografie
- ↑ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "U.S. nuclear forces, 2006," Bulletin of the Atomic Scientists 61:1 (January/February 2005): 68-71, [1]
- ↑ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "Russian nuclear forces, 2006," Bulletin of the Atomic Scientists 62:2 (March/April 2006): 64-67, [2]
- ↑ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "British nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:6 (November/December 2005): 77-79, [3]
- ↑ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "French nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:4 (July/August 2005): 73-75,[4]
- ↑ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "Chinese nuclear forces, 2006," Bulletin of the Atomic Scientists 62:3 (May/June 2006): 60-63, [5]; Lewis, Jeffery. "The ambiguous arsenal," Bulletin of the Atomic Scientists 61:3 (May/June 2005): 52-59. [6].
- ↑ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "India's nuclear forces, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:5 (September/October 2005): 73-75,[7]
- ↑ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "Pakistan's nuclear forces, 2001," Bulletin of the Atomic Scientists 58:1 (January/February 2002): 70-71,[8]
- ↑ Norris, Robert S. and Hans M. Kristensen. "North Korea's nuclear program, 2005," Bulletin of the Atomic Scientists 61:3 (May/June 2005): 64-67,[9]
- ↑ globalsecurity.org. Nuclear Weapons Testing - North Korean Statements
 |
Portal Politică |
