Laţcu al Moldovei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Laţcu sau Laţco a fost domnitor al Moldovei în perioada: cca. 1365 - cca. 1373.
Era fiul şi urmaşul lui Bogdan I. Numele Laţcu este forma diminutivă a lui Vladislav (Ladislau), întrebuinţată în acea vreme în Ungaria.
Sub Laţcu reîncepe o vie propagandă catolică în Moldova. În timpul domniei lui se găsesc în Târgul Siret doi minoriţi, Nicolae de Melask şi Paul de Schweidnitz. Aceştia reuşesc să-l câştige pe Laţcu pentru catolicism. La 9 martie 1371, Andrei este hirotonisit Episcop de Siret de către Arhiepiscopul de Cracovia şi instalat apoi în scaun, după ce Laţcu, o sumă de boieri şi o parte a poporului trecuseră în mod solemn la biserica catolicp. La 3 septembrie 1371, Papa Grigore XI numeşte şi un episcop de Milcov, acest post fiind vacant de ceva timp.
Laţcu a trecut la catolicism vizând ca sub scutul Romei să poată asigura ţării sale ameninţată de unguri şi polonezi, o dezvoltare mai mare, precum şi ca să capete acelaşi statut religios cu puternicii săi vecini catolici. Această mişcare îi asigură independenţa politică şi religioasă. De asemenea, el a avut şi un motiv personal. Soţia nu-i putea dărui fii şi spera ca papa să-i desfacă acea casătorie. Într-o scrisoare din 25 ianuarie 1372, Papa Grigore XI îi răspunde că taina căsătoriei e sfântă şi că nu poate fi desfăcută. Însurat cu Ana, el lasă o fată Anastasia, căsătorită cu Roman I, fiul lui Costea Muşat, prin care moştenirea tronului Moldovei trecu la casa Muşat. A fost înmormântat la biserica ortodoxă din Rădăuţi lângă tatăl său Bogdan I.
| Predecesor: Bogdan I |
Domnitor al Moldovei 1365 - 1373 |
Succesor: Costea |
