Johan Huizinga
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna februarie 2006.
Johan Huizinga (n. 7. decembrie 1872 în Groningen, Ţările de Jos; d. 1. februarie 1945 în De Steeg lângă Arnheim), istoric, şi eseist olandez.
A studiat literaturile orientale la Groningen, apoi la Leipzig, afirmându-se în 1897 cu o teză despre teatrul indian. În 1897–1905 predă istoria la o şcoală din Haarlem.
După succesul înregistrat cu volumul Originile oraşului Haarlem (1905), este numit profesor de istorie medievală şi contemporană la Universitatea din Groningen.
Din 1915 până în 1942 este profesor la Universitatea din Leiden. În 1938 este ales vicepreşedinte al Comitetului internaţional pentru cooperare intelectuală al Ligii Naţiunilor.
Arestat de nazişti în 1941, este eliberat în 1942, dar i se interzice să revină la Leiden.
Moare la De Steeg, în februarie 1945.
[modifică] Cărţi publicate
Amurgul Evului Mediu, 1919
Erasmus, 1924
Explorări în istoria civilizaţiei, 1929
Criza civilizaţiei, 1935
Homo ludens, 1939
