Jean Racine
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jean Racine (n. 21 decembrie 1639 la La Ferté-Milon, azi în departamentul Aisne, Franţa, d. 21 aprilie 1699 la Paris, Franţa) a fost un dramaturg francez.
Seriile neîntrerupte de capodopere ale lui Racine (Andromaca, Britannicus, Bérénice, Bajazet, Phèdre, Mithridate) se compun din tragedii având ca temă dragostea. În aceste tragedie este vorba despre dragostea senzuală în forma sa extremă. Tragedia sa a suscitat o mare admiraţie şi a creat o cultură a pasiunii, pregătită deja de Corneille şi romanul de dragoste. Pasiunile descrise în tragediile raciniene ating o intensitate pe care nu o mai întâlnim decât la el. Violenţei sentimentelor îi corespunde o limbă de o deosebită eleganţă şi armonie. Tragediile sale, cu acţiune mai simplă şi evenimente mai puţine, interesează, mai ales, prin viaţa interioară a eroilor. În teatrul lui Corneille apar personaje pline de curaj, voluntare, capabile de eroism; la Racine se impun tipurile feminine, capabile de pasiuni devastatoare. Prin operele lui Corneille şi Racine, tragedia s-a impus ca gen major al clasicismului modern.