Ivan Pavlov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ivan Petrovici Pavlov (în limba rusă Иван Петрович Павлов * 14 septembrie 1849 – 27 februarie 1936) a fost un fiziolog, psiholog şi doctor rus. I-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină în 1904 pentru cercetări referitoare la sistemul digestiv. Pavlov a fost cunoscut foarte mult pentru că a descris primul fenomenul condiţionării clasice în experimentele pe care le-a făcut cu câini.

Cuprins 1 Viaţa şi activitatea de cercetare 2 Moştenirea 3 Vezi şi 4 Bibliografie 5 Legături externe

[modifică] Viaţa şi activitatea de cercetare

Pavlov s-a născut în Riazan, Rusia. Şi-a început studiile superioare ca seminarist, apoi a renunţat şi s-a înscris la Universitatea din Petersburg, pentru a studia ştiinţe naturale. A obţinut titlul de doctor în 1879.

În anii 1890, Pavlov a investigat funcţia gastrică a câinelui prin externalizarea glandei salivare pentru a putea colecta, măsura şi analiza saliva produsă ca răspuns la mâncare, în condiţii diferite. El a observat că aceştia au tendinţa de a saliva înainte ca hrana să ajungă în cavitatea lor bucală, şi a început investigarea acestei "secreţii psihice", cum a numit-o el. A decis că aceasta este mult mai interesantă decât chimia salivei, şi a schimbat scopul cercetării sale, efectuând o lungă serie de experimente în care a manipulat stimulii care apăreau înainte de aducerea hranei. El a stabilit de aici legile fundamentale pentru apariţia şi eliminarea a ceea ce el denumea "reflexe conditionale" — adică, răspunsuri reflexe, precum salivarea, care nu apăreau decât condiţional, ca urmare a unor experienţe precedente ale animalului. Aceste experimente au fost efectuate în anii 1890 şi 1900, şi au fost puse la dispoziţia cercetătorilor occidentali prin traducerea unor experienţe individuale, dar au devenit disponibile în totalitate în limba engleză printr-o carte publicată în 1927.

Pavlov era obsedat de programul şi de obiceiurile sale de muncă. Obişnuia să ia prânzul exact la ora 12, se culca la aceeaşi oră în fiecare seară, îşi hrănea câinele la aceeaşi oră în fiecare noapte şi pleca din Leningrad în Estonia în vacanţă în aceeaşi zi în fiecare an. Acest comportament s-a schimbat când fiul său Victor a murit în Armata albă — după aceea a suferit de insomnie.

Spre deosebire de mulţi oameni de ştiinţă pre-revoluţionari, Pavlov a fost respectat de guvernul sovietic, şi i s-a permis să îşi continue cercetările până la o vârstă înaintată. Pavlov însuşi nu avea o atitudine favorabilă faţă de marxism, dar ca laureat al Premiului Nobel era văzut ca un atu politic important, şi era puternic susţinut. După asasinarea lui Serghei Kirov în 1934, Pavlov a scris mai multe scrisori lui Molotov, criticând persecuţiile în masă care au urmat, şi cerând rejudecarea unor cazuri ale unor oameni pe care îi cunoştea personal. Mai târziu în viaţă a fost în special interesat de folosirea condiţionării pentru a stabili un model experimental asupra inducţiei nerozei. A murit la Leningrad. Laboratorul său din Sankt Petersburg a fost păstrat până astăzi.

[modifică] Moştenirea

În mod interesant, termenul lui Pavlov de reflex condiţional ("условный рефлекс") a fost tradus greşit din limba rusă ca reflex condiţionat, iar alţi oameni de ştiinţă care au citit lucrările sale au ajuns la concluzia că dacă astfel de reflexe ar fi fost condiţionate, ar fi trebuit să fie produse printr-un proces denumit condiţionare. După ce munca lui Pavlov a devenit cunoscută în vest, în special datorită scrierilor lui John B. Watson, ideea de condiţionare ca o formă automată de învăţare a devenit un concept cheie în psihologia comparată, şi la referinţa generală la psihologie, behaviorismul. Bertrand Russell a fost un avocat entuziast al importanţei lucrărilor lui Pavlov pentru filosofia minţii.

Cercetările lui Pavlov asupra reflexelor condiţionale au influenţat puternic nu doar ştiinţa, dar şi cultura de zi cu zi. Termenul "câinele lui Pavlov" este adesea utilizat pentru a descrie o persoană care doar reacţionează la o anumită situaţie, în loc să folosească gândirea critică. Condiţionarea pavloviană a fost tema principală a romanului lui Aldous Huxley, Brave New World

Se crede de obicei că Pavlov anunţa aducerea hranei printr-un clopoţel, însă notiţele sale arată utilizarea unui număr mare de stimuli auditivi, incluzând fluiere, menotroame, împreună cu stimuli vizuali. În anii 1990, când savanţii occidentali au avut acces la laboratorul lui Pavlov, nu s-a găsit nici urmă de clopoţel.

[modifică] Vezi şi

• Razan

[modifică] Bibliografie

• Boakes, R. A. (1984). From Darwin to behaviourism. Cambridge: Cambridge University Press.
• Firkin, B. G. & Whitworth, J. A. (1987). Dictionary of Medical Eponyms. Parthenon Publishing. ISBN 1-85070-333-7
• Pavlov, I. P. (1927). Conditioned reflexes. London: Routledge and Kegan Paul.
• Todes, D. P. (1997). "Pavlov's Physiological Factory," Isis. Vol. 88. The History of Science Society, p. 205-246.

[modifică] Legături externe

en artcol PBS
en Biografia lui I. P. Pavlov pe situl Premiului Noble
en articol despre Pavlov al Institutului de Medicină Experimentală
en Link la textele complete ale prelegerilor lui