Ioan Alexandru
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Alexandru (n. 25 decembrie 1941, Topa Mică, judeţul Cluj - d. 16 septembrie 2000, Bonn, Germania) a fost un poet, publicist şi eseist român, doctor în filologie cu teza "Patria la Pindar şi Mihai Eminescu". A fost deputat din partea PNŢCD.
A debutat poetic în revista Familia.
Cuprins |
[modifică] Opera poetică
- Cum să vă spun, 1964
- Viaţa, deocamdată, 1965
- Infernul discutabil, 1967
- Vămile pustiei, 1969
- Vina (versuri) (1967);
- Poeme (1970);
- Imnele bucuriei (1973);
- Imnele Transilvaniei, 1976, Imnele Transilvaniei II (1985);
- Iubirea de patrie. Jurnal de poet (eseuri), I (1978),
- Imnele Moldovei, 1980
- Poezii-Poesie (1981);
- Imnele Ţării Româneşti, 1981
- Imnele iubirii, 1983
- Imnele Putnei, 1985
- Imnele Maramureşului, 1988
- Bat clopotele în Ardeal (roman) (1991);
- Căderea zidurilor Ierihonului sau Adevărul despre Revoluţie (publicistică) (1993);
- Amintirea poetului (2003);
- Lumină lină: Imne (2004);
[modifică] Traduceri
A tradus din Pindar, Rainer Maria Rilke şi Cântarea Cântărilor.
[modifică] Bibliografie
Emil Şimăndan, “Dialoguri cu Ioan Alexandru. Poetul şi Revoluţia”, Ed. “Ioan Slavici” Arad – 1993.
