Hugo Ball
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hugo Ball (n. 22 februarie 1886, Pirmasens, Germania, d. 14 septembrie 1927, San Abbondio, Suedia) a fost un scriitor care a participat la fondarea curentului dadaist din Zürich, reprezentat de Cabaretul Voltaire. S-a alăturat lui Max Reinhardt la Şcoala acestuia de Arte în 1910, fiind angajat ca regizor.
Frecventeaza Café des Westens", cafenea ce devine locul său de întâlnire cu tinerii poeţii ca : Johannes R. Becher, Georg Heym, Richard Huelsenbeck, Klabund, şi alţii. Regizor la teatrul din Munchen în 1913 şi colaborator la ziarul « Revoluţia »( publicat de către F.S. Bachmair în 1913 ) împreună cu Seewald, J.R. Becher, Erich Mühsam. La puţin timp după izbucnirea războiului el şi cu soţia sa, Emmy Hennings, emigrează în Suedia. Amândoi s-au angajat imediat – Hugo ca pianist iar Emmy, a devenit cântăreaţă.
În februarie 1916 el a fondat Cabaretul Voltaire în Zürich. I-a întâlnit pe Jean Arp, Janco, Tristan Tzara, şi mai târziu pe Huelsenbeck şi Serner. Intenţiile sale faţă de Cabaretul Voltaire le-a precizat cu cuvintele : « Este necesar să clarific intenţiile acestui cabaret. Ţinta lui este de a aminti lumii că sunt oameni cu minţi independente – dincolo de război şi naţionalism – care trăiesc pentru diferite idealuri. ».
A compus poeme muzicale sau „versuri fără cuvinte”. În 1917 el a încetat să mai participe la mişcarea culturală dadaistă. A devenit redactor la ziarul Freie Zeitung în Berna. Mai târziu se va retrage şi va locui în Ticino, unde a fost angajat tot ca scriitor.
Din perioada când colabora cu dadaismul i-a rămas o nuvelă nepublicată Tenderenda, der Phantast. Una dintre lucrările sale importante o constituie Die Flucht aus der Zeit"( « Zbor în afara timpului »).
