Giula
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||
Amplasare | Lat: 46:38:56N (46.649) Lon: 21:17:15E (21.2875) | ||||
Ţară | Ungaria | ||||
Judeţ | Bichiş | ||||
Atestare documentară | 1313 | ||||
Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]]) | 32.967 (2002) | ||||
Suprafaţă | 255,8 km² | ||||
Densitatea populaţiei | 129 loc./km² | ||||
Altitudine | m n.m. | ||||
Localităţi suburbane | {{{componenţă}}} | ||||
Primar | Dr. Perjési Klára | ||||
Sit web | hu Pagină web | ||||
[[Imagine:{{{harta administrativă}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Giula]] | |||||
---|---|---|---|---|---|
Harta administrativă a oraşului în cadrul judeţului |
Giula (în maghiară Gyula) este un oraş în judeţul Bichiş (în maghiară Békés megye), Ungaria. La recensământul din anul 2001 au fost înregistraţi 33 041 de locuitori, din care circa 750 de apartenenţa etnică şi lingvistică română (uneori numărul lor este estimat la circa 2.500-3.000 de persoane).
Cuprins |
[modifică] Istorie
Într-un document din anul 1313 este amintită mănăstirea Julamonustra (latină). În anul 1332 se folosea deja pentru aşezarea care s-a format în jurul mănăstirii, denumirea de Giula - Ghyula. Originea denumirii localităţii este disputată. Una dintre variante vorbeşte despre un nobil pe nume Jula - Ghyula care ridicând mănăstirea, a dat acesteia numele său.
Potrivit dicţonarului maghiar - român Gyula se traduce prin Iuliu (nume de bărbat).
2 septembrie 1566 - Giula cade în stăpânirea turcilor.
9 ianuarie 1695 - Giula revine de sub ocupaţia turcească în mâinile creştinilor, o oaste formată din circa 1 500 de turci părăsind oraşul. Cancelaria imperială austriacă imediat numeşte pe Edelspacher Zsigmond drept căpitan al oraşului.
1698 - cancelaria imperială austriacă găseşte doar 10 locuitori in localitatea Bichiş, în toată regiunea dintre Gyulavari şi Szent-Andras.
1711 - căpitanul Károlyi Sándor al lui Rákóczy Ferencz loveşte puternic cetatea timp de 17 zile. Pe partea de nord-est a cetăţii încă se mai văd mari crăpături cauzate in timpul asediului.
1714 - încep sa vină primii colonişti, 20 familii maghiare, care se aşeazaă pe locul cel mai inalt al oraşului.
1715 - 329 familii in Giula.
Capii de familie din Gyula, conform conscripţiei comitatense din 1717 - Nomina incolarum comitatus békessiensis secundum conscriptionem de a. 1717 - erau: Balog István, Bordás István, Csapó János, Csapó Péter, Cseke András, Cseke Péter, Csere András, Cseri János, Deák István, Deák Mihály, Fabián Péter, Farkas György, Fekete István, Fekete István, Gácsi Pál, Gellén Ferencz, Geröcz János, Kádár Miklós, Kis András, Kis István, Kis Mályás, Kis Mihály, Biró, Kis Péter, Kovács István, Labancz István, Mészáros Márton, Moses Mihály, judecator, Nagy András, Nagy György, Nagy Mihály, Nagy Miklós, Nyikó Márton, Nyiri Mihály, Oláh András, Oláh János, Oláh János, Oláh Lukács, Pap István, Pataki Mihály, Petö Lörincz, Pusztay Ferencz, Rácz Mihály, Serfözö Márton, Simon Ferencz, Szabó Tamás, Tóth György, Tóth Mátyás, Tövisháti András, Varga Mátyás, în total 49 de familii maghiare. Se pare insă că ar fii existat şi câteva familii sârbeşti.
1719 - cancelaria imperială prefecturală mai găseşte doar 28 familii in Giula. Restul de 21 familii se pare că au plecat, pe măsură ce apăreau noi sate in zonă.
1723 - Giula şi domeniul fiscal Bichiş-Arad-Csongrad trec în stăpânirea baronului Johann Georgius Harruckern.
Maghiarii au repopulat Giula aduşi fiind din localitatea Gerla. Gerla, astăzi pustă pe valea Crişului între Giula şi Bichiş, cuprindea două sate: Alsó- és Felso-Gerla (Gherla de Jos si Gherla de Sus). Aici guverna familia Abrahamfy, de unde s-a tras si apelaţiunea "de Gerla". Avea castel si heleşteu, iar mănăstire s-a ridicat la 1533.
1730 - încep să se aşeze în Giula germanii, aduşi din Rhenania.
1735 - căpitanul Pero Seghedinaţ înconjură cetatea, iar Sebestyén János cere liderilor cetăţii să se predea curuţilor, însa cetatea refuză capitularea.
1738 - epidemie de ciumă în care mor 1 308 persoane.
1744 - ese demontat ultimul minaret turcesc din cetate.
10 septembrie 1755 - se pune temelia actualei catedrale romano-catolice, iar la 16 noiembrie 1777 este sfinţită.
1770 - prima farmacie din oraş.
1783 - Giula are 6 434 locuitori.
1795 - se construieşte biserica reformată.
1798 - se construieşte castelul din interiorul cetăţii.
9 iulie 1801 - în timpul nopţii se produce un mare incendiu care in decurs de trei ore distruge cea mai mare parte a oraşului, castelul, în timp ce bisericile romano-catolică, reformată şi românească ard complet.
11 mai 1807 - împăratul Austriei Francisc I vizitează Giula.
29-31 ianuarie 1816 - se produc mari distrugeri în urma inundaţiilor, 179 case fiind acoperite de apele revărsate ale Crişului Alb.
1825 - se ridică biserica ortodoxă neunită.
1826 - se decide ridicarea primului spital din oraş, inaugurat însă abia la 1 mai 1846.
1831 - epidemia de holeră ucide 596 persoane.
1843 - inundaţiile acoperă 203 case.
1855 - se produce o mare inundaţie.
25 iunie 1857 - prin vizita împăratului Austriei Francisc Iosif I şi a împărătesei, de la 1 octombrie 1857 oraşul maghiar se contopeşte cu cel german, formând oraşul Guyla.
1870 - 21 054 locuitori.
1880 - 20 213 locuitori.
1890 - 22 676 locuitori.
1900 - 25 451 locuitori.
1910 - 27 439 locuitori.
1920 - 28 097 locuitori.
1930 - 28 964 locuitori.
1941 - 29 290 locuitori.
1949 - 27 764 locuitori.
1960 - 28 759 locuitori.
1970 - 30 677 locuitori.
1980 - 34 313 locuitori.
1990 - 33 718 locuitori.
2001 - 33 041 locuitori.
2002 - 32 967 locuitori.
http://www.nepszamlalas.hu/eng/volumes/06/04/tabeng/4/load01_1_0.html
2001 - la recensământ au fost înregistraţi 33 041 de locuitori, din care 1 645 (4,98%) de altă naţionalitate:
31 125 maghiari 750 români 532 germani 129 romi 113 slovaci 32 greci 30 sârbi 19 ucrainieni 11 polonezi 9 sloveni 8 chinezi 6 arabi 6 ruteni 5 armeni 5 croaţi 4 bulgari 2 evrei 2 africani
http://www.nepszamlalas.hu/eng/volumes/06/04/tabeng/4/load01_11_0.html
2001 - la recensământ s-a înregistrat şi următoarea compoziţie religioasă:
8 989 ateişti 8 879 romano-catolici 8 744 calvini 3 720 nu au dorit să indice religia 737 luterani 489 ortodoxi români 375 greco-catolici 327 baptişti 254 nu au răspuns 180 adventişti 141 ortodoxi greci 79 alţi protestanţi 65 alţi creştini 23 alte religii 12 evrei (mozaici) 8 ortodoxi de alta naţionalitate (decât română, greacă, sârbă, rusă şi bulgară) 7 ortodoxi sârbi 4 ortodoxi bulgari 4 ortodoxi ruşi
http://www.nepszamlalas.hu/eng/volumes/06/04/tabeng/4/load01_10_0.html
[modifică] Comunitatea românească
În Giula se găseşte o comunitate importantă de români, formată din 750 - 3 000 de persoane, distribuiţi in principal in doua comunităţi: cea mai mare in zona de NE a orasului (Orasul mare românesc - Miklosvaros) şi in vest (Oraşul mic românesc - Krisztinavaros). Conform ultimului recensământ maghiar din 2001 doar 500 mai vorbeau limba română ca limbă maternă. Înainte de 1857 existau doua orase, Miklosvaros şi Nemetvaros care s-au contopit în Gyula. În vorbirea curentă aceştia utilizează pentru oraş denumirea "Jula", iar pentru locuitori numele "julani".
Despre istoricul românilor din Giula nu există multe documente istorice, dar biserică şi comunitate ortodoxă au existat in Giula cel puţin din 1651. Dupa 1715 printre militarii sârbi din cetate existau şi români. La 1717, după plecarea sârbilor, mai existau in total doar 28 familii maghiare. Arhivele vremii menţionează insă şi existenţa a câtorva familii de români, care si-au oferit serviciile in cetate, stabilindu-se in afara cetăţii, în actualul Oraş mare românesc, numit Miklosvaros dupa hramul Sf. Nicolae al bisericii ortodoxe. Încep atunci să vină şi români din judeţele Arad si Zărand, si chiar din Ardeal, prin imigrarea spontană a iobagilor, în timp ce maghiari sunt colonizaţi din judeţele Hajdu şi Bihor. Sunt aduşi la 1723 colonişti germani din Rhenania, care formează Némétvaros, sau Oraşul german. Conform documentelor din 1730, Giula avea 250 familii (cca. 1 250 locuitori), din care 116 erau maghiare, 100 germane, 30 româneşti, iar 4 de altă etnie.
O biserică de lemn exista de prin 1780 dar în urma incendiului devastator din 9 iulie 1801 bisericile din oraş cad pradă focului. Dupa 1802 incepe reconstrucţia bisericii româneşti cu hramul Sf. Nicolae, in Oraşul mare românesc, terminandu-se la 1824. Ulterior, biserica devine catedrală. În Oraşul mic românesc se construieşte la 1868 biserica românească cu hramul Sf. Paraschiva. In marea epidemie de holeră din vara anului 1831 (16 iulie - 2 septembrie) au murit 591 locuitori, iar ulterior cetăţenii oraşului au suferit de pe urma repetatelor inundaţii.
[modifică] Forme de organizare
- Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria (AŢRU), Giula, str. Eminescu nr. 1
- Organizaţii şi fundaţii culturale
- Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria (UCRU), e-mail: http://csotye@usa.net
- Comunitatea Cercetătorilor şi Creatorilor Români din Ungaria
- Fundaţia Pro Musica
În Piaţa Sf. Nicolae îşi are sediul Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria.
[modifică] Atracţii turistice
În mijlocul oraşului se află cetatea veche (secolul XIII), acum centru comercial şi o atracţie turistică. Este de asemenea sediul teatrului în aer liber. În apropiere se întind băile termale, recunoscute pentru efectele lor terapeutice.
În Oraşul mare românesc puteţi admira clădirea Liceului "Nicolae Bălcescu" proiectat de Szabó Jen. Arhitectura liceului românesc aduce a bisericile de lemn din Ardeal. Nu departe, se află sediul Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria şi Catedrala Ortodoxă construită în anul 1867. O altă biserică ortodoxă românească se află în Micul oraş Românesc.
Plimbânudu-vă prin oraş puteţi admira busturile lui Moise Nicoară, Liviu Rebreanu sau Nicolae Bălcescu, oameni care au dat contur României.
Tot aici s-a născut la 31 mai 1818, din părinţi Ioan Pomuţ şi Victoria, naşă Elena Pliucă, George Pomuţ, devenit ulterior General de Brigadă în Războiul de Secesiune din SUA si apoi numit Consul General al SUA la St. Petersburg, unde a murit, sărac, la 12 octombrie 1882 si unde se şi află acum inmormântat în cimitirul Smolensk. Familia lui Pomuţ era originară din Săcele, Braşov. La sfârşitul sec. al XVIII-lea, sub presiunea saşilor, această familie a fost nevoită să plece. Au găsit adăpost la Giula, bunicul lui George Pomuţ, Dincă Pomuţ, fiind foarte probabil primul colonist român din Giula.
De altfel localitatea respiră spiritualitate românească şi datorită imigranţilor români de dinainte şi dupa 1989.
[modifică] Oraşe înfrăţite
- Budrio, Italia, din 1965
- Ditzingen, din 1991
- Miercurea Ciuc, din 1993
- Arad, din 1994
- Krumpendorf am Wörther See, Austria, din 1995
- Schenkenfelden, Austria, din 1997