Gheorghe Ursu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Ursu (n. 1 iulie 1926, Soroca, Basarabia - d. 17 noiembrie 1985, torturat la Calea Rahovei, Bucureşti) a fost un inginer de construcţii, poet, scriitor şi disident. A fost arestat în urma denunţului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenţiei.
Gheorghe Ursu s-a născut în oraşul Soroca, fiul lui Vasile Ursu (din Galaţi) şi al Margaretei (din Măgura Ilvei Năsăud). Gheorghe a învăţat la şcoala din Soroca pînă în anul 1941 cînd familia s-a mutat la Galaţi. A continuat să înveţe la liceul Vasile Alexandri din Galaţi. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost ucişi la Auschwitz.
În anul 1970 i s-a publicat la editura Litera un volum de versuri numit "Mereu Doi" cu o prefaţă scrisă de Nina Cassian.
În urma confiscări Jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România şi a emigrat în SUA.
În octombrie 2001, Serviciul Român de Informaţii a dat în presă un comunicat, prin care a anunţat existenţa de 50.000 de file de manuscrise confiscate înainte de 1989. Printre ele au fost 811 pagini ale jurnalului lui Gheorghe Ursu.
În octombrie 2003, foştii colonei de miliţie, Tudor Stănică şi Mihail Creangă au fost condamnaţi la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu.
În decembrie 2005, fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariţia jurnalului lui Gheorghe Ursu. Fiul inginerului Ursu, Andrei Ursu, încearcă să găsească aceste pagini de jurnal, care au ajuns pe la începutul anilor 90 la Gabriela Adameşteanu, cea care a publicat o selecţie din Jurnal în revista 22, în arhiva CNSAS. Până în acest moment, manuscrisul nu a fost încă descoperit.
