George Emil Palade

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

George Emil Palade (n. 19 noiembrie 1912, Iaşi), om de ştiinţă în domeniul biologiei celulare originar din România, laureat al Premiului Nobel.

Prof. univ. dr. George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (1974).

Născut la Iaşi în 1912, tatăl său era profesor de filozofie iar mama profesoară de liceu, mediul familiar l-a încurajat în formaţia sa intelectuală.

În 1930 este admis ca student la Facultatea de Medicină a Universităţii din Bucureşti, pe care o absolvă în 1946, obţinând titlul de Doctor în Medicină cu o teză referitoare la probleme de structură histologică.

În 1946 pleacă în Statele Unite ale Americii, ca cercetător la New York University. Acolo l-a întâlnit pe Albert Claude, omul de ştiinţă care i-a devenit mentor. Doctorul Claude lucra în Institutul Rockefeller şi l-a invitat pe Palade să lucreze împreună cu el în Departamentul de Patologie celulară. George Palade a realizat importanţa excepţională a microscopiei electronice şi a biochimiei în studiile de citologie. Cum nu era biochimist, a iniţiat o colaborare cu Philip Siekevitz. Împreună au combinat metodele de fracţionare a celulei cu microscopie electronică, producând componenţi celulari care erau omogeni morfologic. Analiza biochimică a fracţiunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor organule subcelulare ca un component major producător de energie. Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine. El a pus în evidenţă particule intracitoplasmatice bogate în RNA, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau granulele lui Palade.

În 1961 G. E. Palade a fost ales membru în National Academy of Science. Împreună cu Keith Porter, a editat revista The Journal of Cell Biology, cea mai importantă publicaţie ştiinţifică în domeniul biologiei celulare.

În 1973 părăseşte Institutul Rockefeller, mutându-se la Yale University, iar din 1990 lucrează la Universitatea din San Diego (California).

În anul 1974 primeşte Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, pe care l-a împărţit cu Albert Claude şi Christian Duve. A fost ales membru de onoare al Academiei Române. La 12 martie 1986, Preşedintele Ronald Reagan i-a decernat Medalia Naţională pentru merite deosebite în domeniul ştiinţei.