Crivina de Sus, Timiş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Amplasare | |
| Judeţ | Timiş |
| Oraş | [[{{{oraş}}}]] |
| Comună | Pietroasa |
| Comună | [[{{{comună2}}}, Timiş|{{{comună2}}}]] |
| Atestare | 1501 |
| Populaţie ([[|]]) | |
| Cod poştal | 307321 |
Crivina de Sus (1924: Crivina, plasa Făget) este un sat în judeţul Timiş, Banat, România.
Cuprins |
[modifică] Aşezare
Satul este situat pe braţul drept al râului Bega, la o altitudine de 220 m, intr-o zonă de dealuri împădurite.
[modifică] Atestare documentara
Este atestat documentar din anul 1514 când făcea parte din domeniul cetăţii Şoimoşului, stăpânit de contele George de Brandemburg şi obţinut de acesta prin căsătoria cu văduva lui Ioan Corvin, fiul regelui Matei Corvin.
[modifică] Descriere
Crivina de Sus are 49 de numere şi aproximativ 200 de locuitori. Casele înşiruite de o parte şi de cealaltă a râului Bega sunt construite din cărămidă arsă, cu 2-3 camere la stradă şi bine cunoscuta poartă de la "şură" pentru acces în "ocol".
[modifică] Economie
Locuitorii satului se ocupă cu creşterea animalelor, cositul fâneţelor şi cultivarea terenurilor agricole. Un loc aparte îl ocupă plantarea de livezi cu pomi fructiferi, mai ales cele cu pruni pentru producţia de "răchie de prună". Zona nu a fost cooperativizată în regimul comunist, dar sătenii au suferit la fel de mult ca şi toţi locuitorii ţării, prin "dările" pe care trebuiau să le achite anual.
[modifică] Tradiţii
Tradiţiile populare sunt păstrate adânc în memoria fiecăruia dintre săteni. Şezătoarea, claca, bocitul, poveştile populare, măsuratul oilor, ruga, nunta, omenia ş.a. sunt doar câteva dintre obiceiurile populare tradiţionale.
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna noiembrie 2006.
Obicei de nuntă
Băiatul şi fata se cunosc, vorbesc, se plac, se îndrăgostesc şi hotărăsc să se căsătorească.
Ei îşi anunţă părinţii, care merg să se înţeleagă între ei. Părinţii băiatului merg în peţit la părinţii fetei. Dacă băiatul pleacă ginere, atunci părinţii fetei merg în peţit. Dacă se înţeleg între ei privind averea şi bunurile viitoarei familii, atunci stabilesc data logodnei(căpăreala). Logodna are loc în casa părinţilor fetei şi participă băiatul cu părinţii lui, "nănaşii şi moşii", şi neamurile mai apropiate. Un prieten al băiatului care urmează să fie prins "givăr" întreabă:
Ne primiţi la dumneavoastră în casă, Să stăm împreună la masă?
Li se răspunde:
Vă primim, vă primim.
Apoi reia:
Uite, noi căltăm ceva la dumneavoastră, Că tânărul nost împărat Dimineaţa s-o sculat, Faţa blândă ş-o spălat, Pă noi ne-o adunat, Ş-am plecat la vânătoare După un pui de căprioară. Dar s-a ascuns în casa dumneavoastră, Şi vrem s-o vedem.
Este adusă fata în casă. Atunci băiatul(viitorul ginere) zice:
Dau "căpară" la fată... (spune suma de lei şi enumeră bunurile) şi doresc să trăim fericiţi împreună.
Nunta (uspeţul) este stabilită atunci. Părinţii se înteleg asupra datei şi a numărului de invitaţi(uspecioni), muzica care va canta, stabilesc doi "dolieşi" şi cine va purta steagul. Atunci un vanător trage cu puşca, să se audă în tot satul că urmează uspeţul. Se aşează cu toţii la masă şi petrec până dimineaţa.
Dolieşii sunt aleşi doi tineri apropiaţi mirelui şi miresei, care cu o săptămână înainte merg şi invită uspecionii la uspeţ. Ei sunt îmbrăcaţi în costume populare şi poartă fiecare un recipient numit "dolie", frumos ornamentată în care este pusă răchie de prună. Cum intră în casa unui invitat rostesc:
Am venit la dumneavoastră, Să v-aduc veste frumoasă. Dumneavoastră aveţi neam bun, Numele eu vi-l spun; familia..... Şi are un copil iubit, Şi vrea să-l căsătorească.
Li se răspunde:
Dumnezeu să-l trăiască!
Apoi reiau:
Pe dumneavoastră va poftit la nuntă, La voie bună multă, Să nu ziceţi că nu veniţi, Că neamul vi-l năcăjiţi.
După care se cinstesc cu răchie din dolie.
Peste o săptămână, nunta începe la mireasă acasă pentru invitaţii miresei şi la mire acasă pentru invitaţii mirelui, unde timp de două - trei ore petrec. Apoi mirele împreună cu invitaţii şi muzica pleacă spre casa miresei. La casa miresei se încuie poarta, iar invitaţii miresei pun obstacole în calea invitaţilor mirelui(aprind focuri, ridică bariere) cu menirea de a apăra casa miresei. După mai multe târguieli, invitaţii mirelui sunt lăsaţi să pătrundă în curtea casei miresei, unde dolieşul mirelui spune:
Gazda nost' socrul cel mare, Ne-o trimis din depărtare, C-o auzit c-aveţi o floare, Ce-aici vatra nu-i prieşte, Nici aerul nu-i tihneşte. Am venit din răsărit, Ca s-o scoatem din pământ, S-o scoatem din rădăcină, S-o luam la noi în grădină. Dacă floarea nu ne-ţi da, De noi uşor nu-ţ' scăpa, Noi vă vom înconjura , În podrum vă vom băga, De-un butoi vă vom lega. Şi de vreţi să n-o păţiţi Floarea să ne-o dăruiţi!
Dolieşul miresei răspunde:
Dragi chemaţi din răsărit, Noi vă spunem bun venit! Noi de mult vă aşteptăm, Ce cereţi o să vă dăm, Vă dăm floarea florilor Din grădina Domnilor, Numa' dacă veţi podi, Drumul pe unde-o veni, Numa' cu bani de argint Să nu calce pe pămant.
Dolieşul mirelui acceptă cele cerute şi spune:
Iată nunta se uneşte, Drumu' cu bani îl podeşte, Vă rugăm să ne-ascultaţi, Şi ce cerem să ne daţi.
În acest moment se prezintă nuntaşilor o mireasă falsă de obicei o bătrână din sat deghizată. Nuntaşii protestează şi este adusă mireasa, rostindu-se de către "givăr" următoarele:
Dragă nuntă, dragi nuntaşi Iată floarea ce-o căltaţi. Nu-i o floare din pahar Ca s-o dăm mirelui dar. Şi-i o floare împupită Pentru nuntă pregătită Tânără şi sprintenioară Taman ca o căprioară Rumenă şi tinerică Şi de mire logodită. Iată eu o dau cu bine De azi mirelui soţie. Iată eu o dau cu drag De azi mirelui ortac. Şi florile să-nflorească Şi mirii să trăiască
Muzica cântă "Mulţi ani trăiască", iar mireasa este adusă în faţa nuntaşilor în curte(ocol). Aici pe o masă frumos aranjată se află o găleată de lemn(şofei) cu apă sfinţită şi un buchet de busuioc. Mireasa stropeşte simbolic nuntaşii cu acest buchet înmuiat în apă, învârtindu-se de trei ori în jurul mesei şi pe sub mâna "givărului" la fiecare colt de masă, după care se aşează lângă mire între "nănaş şi nănaşă". Au loc mai multe oraţii:
Din partea prietenelor miresei... Cântecul miresei... Oraţia de ieşire la "ultoane"(pom fructifer). Taierea crenguţei este un gest cu semnificaţii magice. Mirele va lăsa atâţia muguri pe crenguţă, câţi copii doreşte să-i "rodească" viitoarea soţie. Oraţia soacrei mari... Oraţia la învăluitul miresei... Oraţia "cerfelor"
Toţi uspecionii sunt invitaţi la mese, unde mănâncă, beau, cântă, joacă şi îşi petrec în voia inimii. Urmează "jocul miresei" pe bani. Imediat după acest dans al miresei la care participă toţi uspecionii pe rand(un dans foarte scurt de câteva zeci de secunde pentru fiecare), urmează "să se strige cinstele". Se petrece până a doua zi dimineaţa cănd mirele şi mireasa sunt lăsaţi să se odihnească împreună, iar uspecionii pleacă pe la casele lor, pentru a se reîntălnii în după-amiaza aceleaşi zile, continuând petrecerea la casa mirelui.
Cu respect: Crăciunescu Iosif născut în satul Crivina de Sus, jud. Timiş,
tel.0724390127,e-mail: iosif_craciunescu@yahoo.com
Documentaţia realizată cu ajutorul bunicului DANCIU IOSIF care împlineşte 93 de ani pe data de 20 noiembrie 2006.
[modifică] Obiective turistice
Biserica din lemn din sat, cu hramul "Cuvioasa Paraschiva", este datată prin inscripţie în secolul al XVII-lea. A fost contruită în 1676. Dintre cele 14 icoane pictate pe lemn de la biserica din Crivina de Sus, 7 se află la Muzeul de Artă Veche Bisericească de la Catedrala Mitropolitană şi sunt trecute în inventarul muzeului sub numerele 7183-7189; 3 icoane se găsesc la colecţia de obiecte vechi bisericeşti de la Protopopiatul Lugoj (numere de inventar 14, 26 şi 80), iar 4 icoane se află în biserică.
Un alt punct de atracţie îl reprezintă moara de apă din coasta satului, cu roată verticală, încă în funcţiune, construită de Iosif Danciu (născut în noiembrie 1913). Tot aici se află şi o peşteră. Sfinxul "Casa de Piatră" este cunoscut de către localnici ca un templu ce adăposteşte marea avere de 900 kg monede de aur. Se spune că atunci când a fost schimbat "jugul de lemn cu jugul de fier" , turcii au fost obligaţi să plece numai cu ce au avut pe ei. Şi-au îngropat averea ce o aveau la "şaua din faţa soarelui". Până în prezent nimeni nu a reuşit să scoată comoara, ci doar să o localizeze.
