Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România cunoscută sub numele Comisia Tismăneanu este o comisie creată de preşedenţia Romăniei în aprilie 2006 pentru a studia şi a redacta un raport necesar preşedintelui României Traian Băsescu pentru a putea condamna comunismul în mod oficial.
Cuprins |
[modifică] Membrii Comisiei
Vladimir Tismăneanu a fost numit de preşedintele Băsescu în funcţia de preşedinte al Comisiei. Din aceasta Comisie mai fac parte: Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Mihnea Berindei, IPS Nicolae Corneanu,(acesta s-a retras cu câteva zile înaintea publicării raportului), Radu Filipescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Sorin Ilieşiu, Gail Kligman, Nicolae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Marius Oprea, Dragoş Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Stelian Tănase, Constantin Ticu Dumitrescu, Cristian Vasile şi Alexandru Zub.
Comisia a examinat pe parcursul celor 6 luni de documentare principalele instituţii care au făcut posibile impunerea şi perpetuarea dictaturii comuniste, „metodele care au permis abuzurile, crimele, fărădelegile dictaturii, încălcările flagrante ale drepturilor omului şi rolul unor personalităţi politice în menţinerea şi funcţionarea sistemului totalitar comunist în România“.
[modifică] Structura raportului[1]
Conform spuselor lui Vladimir Tismăneanu raportul de 660 de pagini a costat peste 100.000 $ şi este scris respectând modelul sistemului totalitar. Primul capitol de lungă întindere începe cu un capitol despre ce a însemnat Partidul Comunist Român. Următorul capitol se referă la apartul represiv al sistemului şi la studierea unor cazuri despre închisorile comuniste. Tot aici sunt menţionate şi descrise organizaţiile de masa prin care a fost susţinut partidul, acestea fiind: sindicatele, UTC, etc.
În continuarea raportului sunt avute în vedere sistemul de propagandă precum şi departamentul de cultura al Comitetului Central. Un capitol aparte este alocat problemelor economice rezultate din industrializarea şi colectivizarea forţată, metode care au avut ca efect, spune raportul, distrugerea economiei României. După ce sunt analizate efectele comunismului asupra demografiei este discutată influenţa celor care au susţinut politica internă şi externă a partidului comunist.
În finalul raportului au fost incluse şi recomandări pentru preşedintele Traian Băsescu. Acestuia i se cere condamnarea oficială a regimului comunist, nominalizarea celor vinovaţi precum şi iniţierea unor acţiuni legislative. O altă cerinţă a celor care au redactat acest raport este facilitarea accesului la dosarele existente în arhive. Pe de alta parte Comisia cere sprijin şi pentru introducerea în programele educaţionale prezentarea ororilor regimului comunist.
[modifică] Stâlpii de rezistenţă ai regimului comunist[2]
Aprecierile şi enumerările urmatoare aparţin Comisiei Tismăneanu. Pe parcursul celor 660 de pagini sunt identificaţi mai mulţi vinovaţi de ororile comunismului în România, pe alocuri fiind menţionate şi biografiile persoanelor incriminate. De remarcat este că din lista celor identificaţi ca fiind vinovaţi de crimele comuniste nu lipseşte nici tatăl politologului şi preşedintelui Comisiei Vladimir Tismăneanu.
[modifică] Impunerea şi perpetuarea comunismului
În categoria numită de către Comisia Tismăneanu „Vinovaţi de impunerea şi perpetuarea unui sistem bazat pe fărădelege” au fost incluşi: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Gheorghe Apostol, Gogu Rădulescu, Manea Mănescu şi Ion Iliescu.
[modifică] Îndoctrinarea populaţiei
Responsabili de îndoctrinarea populaţiei au fost găsiţi de către Comisie următorii: Ion Iliescu, Mihai Roller, Paul Niculescu-Mizil, Walter Roman, Silviu Brucan.
[modifică] Cultura şi comunismul
Din rândul membrilor vieţii cultura din vechiul regim care au sprijinit sistemul comunist sunt mentionaţi: Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Dan Zamfirescu, Ion Dodu Bălan, Dinu Săraru, Adrian Păunescu, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelată, Arthur Silvestri şi Ilie Purcaru. Tot aici este menţionată revista "Săptămâna", condusă de Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor, ca fiind „principala tribună de manifestare a pseudonaţionalismului manipulator al perioadei ceauşismului târziu”.
[modifică] Politica internă
Ca activişti de frunte ai Partidului Comunist Român sunt prezentaţi: Mihai Bujor Sion, Leonte Tismăneanu (tatăl preşedinteleui Comisiei, Vladimir Tismăneanu). Au fost identificati şi cei care s-au ocupat de propaganda politicii sistemului comunism, aceştia fiind: Matei Socor (a condus Agerpres, Paul Niculescu-Mizil, Leonte Răutu (Anca Oroveanu fiica acestuia este membră GDS), Eugen Florescu şi Ion Iliescu.
[modifică] Politica externă
Au fost enumeraţi şi cei care au activat în funcţii legate de politica externă, printre aceştia fiind: Gizella Vass ( bunica lui Bogdan Olteanu) şi Ştefan Andrei.
[modifică] Concluziile raportului
În data de 15 decembrie 2006 ziarul Adevărul a prezentat în premieră concluziile Raportului Comisiei Prezidenţiale. [3] Raportul contrazice afirmaţiile lui Traian Băsescu exprimate de acesta înainte de numirea comisiei, conform cărora au existat două Securităţi. Vladimir Tismăneanu a declarat pentru ziarul Adevărul următoarele: "Respingem pe bază ştiinţifică teza privind existenţa a două Securităţi, una până în 1965, cominternistă şi antipatriotică, şi cealaltă devotată poporului şi valorilor patriotice".[4]
[modifică] Controverse
Tismăneanu i-a propus iniţial sa faca parte din Comisie scriitorului anti-comunist Paul Goma dar l-a îndepartat apoi la scurt timp pe considerente personale.[5]
Numirea lui Tismăneanu în funcţia de preşedinte al Comisiei pentru studierea comunismului în aprilie 2006 este contestată de Gabriel Liiceanu[6] şi în presă [7]. La cateva luni după înfiinţare, Sorin Antohi a recunoscut ca a fost colaborator al Securităţii, poliţia politică a regimului comunist. Antohi şi Tismăneanu sunt colegi de redacţie la Revista 22 şi editori ai jurnalului „East European Politics and Societies”.
Tismăneanu este criticat pe de o parte datorita parintii sai Hermina şi Leonid Tismineţki, comisari sovietici, membri ai nomenclaturii comuniste[8] si pe de alta datorita activitatii sale în slujba regimului comunist. În 1973 Tismăneanu scria: "Pregatindu-mi licenta pe o tema a marxismului contemporan, sînt nevoit sa remarc, de asemenea, absenta unor opere sistematice, care sa puna în discutie multe din teoriile sociologice contemporane. Se prefera, de ce sa nu spunem, amanuntele în locul unor analize complexe, consecvent stiintifice, în spiritul metodei marxiste a ceea ce constituie, în fapt, obiectul central al acestor doctrine contemporane". [9]
În teza sa de doctorat “Noua Stînga şi şcoala de la Frankfurt”, Vladimir Tismăneanu ajunge la urmatoarea concluzie: “Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranzitii bruste şi prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăşi acest Statu-quo este revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul politic revoluţionar va avea rolul principal.” Teza de doctorat a lui Tismăneanu este apreciata in Washington Post drept un "rechizitoriu vitriolic la adresa valorilor occidentale" [10].
[modifică] Fapt divers
Vladimir Tismăneanu a fost coleg de clasă cu Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu, la şcoala nomenclaturii comuniste de pe bulevardul Jdanov.[11]
[modifică] Note
- ↑ Conform ROL.ro - Tismăneanu nu-şi iartă nici tatăl
- ↑ Ziarul Adevărul, nr 51114 din 15 decembrei 2006
- ↑ liescu, Vadim şi Păunescu, stâlpii comunismului
- ↑ liescu, Vadim şi Păunescu, stâlpii comunismului
- ↑ Ziua, 27/04/2006
- ↑ "Cum se investigheaza crimele comunismului la români" de Sorin Lavric, 4/10/2006, Adevarul Literar şi Artistic
- ↑ Agentul Volodea, Editorial de Vladimir Alexe în ziarul Ziua
- ↑ Un paradox românesc de Sergiu Moroianu, Adevărul 1/8/2006
- ↑ revista "Tînarul leninist", nr. 5/1973
- ↑ Victor Gaetan, "Vinegar on Old, Open Wounds", editorial în Washington Post din 26/08/2006
- ↑ Vladimir Tismăneanu, Amintiri din copilărie: Liceul 24 şi destinul nomenclaturii
