Comerţ internaţional
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Comerţul internaţional este un schimb de bunuri şi servicii peste graniţe sau teritorii internaţionale. În majoritatea ţărilor, acesta reprezintă o parte semnificativă din PIB. Deşi comerţul internaţional a fost prezent peste tot în istorie (vezi Drumul mătăsii, Drumul chihlimbarului), importanţa sa economică, socială şi politică a crescut în ultimele secole. Industrializarea, transportul, globalizarea, corporaţiile multinaţionale şi outsourcing-ul au avut un impact major. Comerţul internaţional în creştere este de obicei sensul principal al globalizării.
Comerţul internaţional este şi o ramură a economiei, care formează împreună cu finanţele internaţionale, ramura mai mare a economiei internaţionale.
Cuprins |
[modifică] Clasificare
Teoria comerţului exterior se împarte în trei teorii: teoria reală (a bunurilor economice), teoria monetară şi teoria integrării economice. Teoria reală a comerţului exterior este piesa centrală a principiilor comerţului exterior tradiţional (de aceea în manualele mai vechi de economie este denumită comerţ exterior absolut). Aceasta se ocupă de piaţa comerţului exterior şi de mărimile relevante ale acesteia: importul şi exportul
În mod particular, prin insuccesul sistemelor Bretton-Woods, aspectele monetare au câştigat un sens puternic în ultimele secole. Comerţul monetar exterior s-a dezvoltat începând cu anii 1960 ca un al doilea stâlp principal al teoriei comerţului exterior. Acesta se ocupă de piaţa devizelor (în special de cursul de schimb).
Între cele două concepţii s-a făcut o asociere doar în ultimele secole, în special în teoriile anilor 1990 referitoare la integrarea economică. S-au făcut asocieri între comerţul exterior real şi cel monetar, asocieri care astăzi se află în centrul atenţiei opiniei publice atunci când se vorbeşte despre comerţ exterior.
Un domeniu special al cunoaşterii îl constituie espectele manageriale ale principiilor comerţului exterior, cum ar fi de exemplu iniţierea şi dezvoltarea afacerilor cu marfă de export, asigurarea împotriva riscurilor cursului de schimb şi împotriva riscurilor economice şi politice.
[modifică] Teoria (reală a) comerţului exterior cu bunuri
[modifică] Teorii ale comerţului exterior
Articol principal Teoria comerţului exterior
Teoria economică a bunurilor se ocupă de cauzele comerţului exterior. Aceasta se materializează atunci când:
- bunurile dintr-o ţară nu sunt disponibile, (de exemplu România importă banane)
- există anumite preferinţe pentru bunuri din import (Importul de măsline din Grecia)
- ţările dispun de avantaje comparative diferite.
Adam Smith a presupus că numai atunci când există avantaje comparative absolute, comerţul exterior este rentabil. David Ricardo (1772-1825, un economist englez) a arătat însă că şi o ţară care beneficiază de avantaje comparative absolute pentru toate bunurile, poate obţine avantaje din comerţul exterior, dacă îi exploatează avantajele comparative.
Chintesenţa acestor consideraţii este aceea că specializarea şi comerţul exterior măreşte bunăstarea tuturor ţărilor. Acest lucru este valabil doar atunci când pe pieţele mondiale se formează o relaţie de schimb terms of trade, de care amândouă părţile profită. Desigur, avantajele obţinute din comerţul exterior sunt legate de supoziţii care în practică nu se autosatisfac. Astfel, se presupune că factorii de producţie sunt aplicabili în mod flexibil în ţările participante, că o ţară care îşi pierde avantajele în domeniul agriculturii, poate să reutilizeze forţa de muncă în industrii care dispun de avantaje în comerţul exterior. Specializarea poate conduce şi la monoculturi, prin care ţările devin dependente de un produs şi se pot forma terms of trade care nu mai prezintă avantaje pentru acea ţară; această problemă este întâlnită în multe ţări în curs de dezvoltare.
[modifică] Politica comercială şi protecţionismul
[modifică] Sistemul comerţului internaţional
[modifică] Teoria monetară a comerţului exterior
[modifică] Reprezentarea comerţului exterior prin balanţa plăţilor
[modifică] Cursul de schimb şi comerţului exterior
[modifică] Sistemul valutei internaţionale
[modifică] Integrarea economică internaţională
Articol principal Integrarea economică
[modifică] Integrarea europeană
Articol principal Uniunea Europeană
Uniunea Europeană s-a dovedit a fi un proiect de integrare care a avut succes la nivel global. Aceasta a traversat mai multe grade de integrare şi este, împreună cu EMU, o uniune economică şi valutară, precum şi parţial o uniune politică.
Principiile comerţului exterior atribuie în mod majoritar integrării europene o utilitate pozitivă puternică. Ţări membre UE cum ar fi Irlanda, Spania, Portugalia sau Blocul răsăritean au obţinut creşteri economice semnificative datorate nu numai condiţiilor instituţionale prolifice ale EU.
[modifică] Alte arii de integrare
[modifică] Aspecte manageriale ale doctrinei comerţului exterior
[modifică] Bibliografie
- Paul R. Krugman, Maurice Obstfeld: Internationale Wirtschaft. Theorie und Politik der Außenwirtschaft. 6. Auflage, Pearson Verlag, München 2003. ISBN 3-827-37081-7 (Das Standard-Lehrbuch zur Außenwirtschaft)
[modifică] Vedeţi şi
[modifică] Legături externe
 |
Acest articol din domeniul economiei este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
