Coloranţi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Colorantul este o substanţă naturală sau obţinută prin sinteză chimică, care într-o cantitate foarte mică este capabilă să imprime culoarea sa altor compuşi cu care intră în contact:piele, materiale textile.Dacă foarte mulţi coloranţi naturali erau cunoscuţi încă din antichitate: indigoul, şofranul, purpura, primul colorant chimic a fost negrul de anilină, obţinut de William Henry Perkin în 1856, prin oxidarea anilinei cu bicromat de potasiu.
En 1856, encore jeune chimiste, j'essayai de synthétiser la quinine pour combattre le paludisme qui touchait nos fières troupes qui défendaient aux Indes, l'honneur britannique. Après plusieurs essais, j'en arrivai à oxyder un dérivé de l'aniline, l'allyltoluidine. J'obtins vite un splendide précipité rouge-brun. Bien sûr, ce composé n'avait rien à voir avec la quinine artificielle que je recherchai mais il éveilla cependant ma curiosité de chimiste car, en ayant renversé une petite éprouvette, je vis qu'il produisait sur le parquet et sur ma blouse, des tâches certes belles mais surtout indélébiles. Sans le savoir je venais d'inventer ce colorant de bonne tenue dont l'industrie textile avait tant besoin. Je l'appelai d'abord 'violet allyltoluidin' puis pourpre d'aniline mais mon épouse trouvant ce nouveau nom encore trop barbare lui préféra celui de mauvéïne qui fut définitivement adopté. Ce fut, pour nous tous, le début d'une période faste chargée de gloire et de richesses. Tout cela pour avoir découvert, par hasard, et breveté, en toute connaissance de cause, le premier colorant artificiel utilisable par l'industrie en toutes quantités. Ce qui, il faut l'avouer, était loin d'être le cas des colorants naturels, souvent fort coûteux et difficiles à obtenir »
"
În 1856, încă un tînăr chimist,am încercat să sintetize chinina pentru combaterea malariei ce ataca trupele noastre falnice ce apărau onoarea imperiului împotriva indienilor.După mai multe încercaări am ajuns să oxidez un compus al anilinei,aliltoluidina.Am obţinut rapid un splendid precipitat roşu-brun. Bineînţeles acest compus nu are nimic în comun cu chinina artificială pe care speram să o obţin, dar acest compus mi-a deschis curiozitatea de chimist, căci varsând din greşeală o mică eprubetă, am vazut ce efect a avut asupra parchetului şi asupra bluzei mele:cîteva pete extrem de frumoase şi care nu au putut fi spălate.Fără să ştiu am reuşit să sintetizez acest colorant textil de care industria avea atîta nevoie. L-am numit întăi "violet de alilitoluidină", apoi "purpură de anilină", dar cum soţia mea a găsit acest nume extrem de barbar, l-am numit mauveină, denumire rapid adoptată.A fost pentru noi toţi începutul unei perioade încărcate de glorie şi bogăţie.Totul pentru acea descoperire întâmplătoare, şi brevetarea ,în totală cunoştinţă de cauză, a primului colorant artificial utilizat în industrie în toate cantităţile. Trebuie să recunosc că acesta este departe de coiloranţii naturali, extrem de scumpi şi greu de obţinut.
"
