Cei şapte tineri din Efes
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Legenda celor şapte tineri din Efes sau Legenda celor şapte adormiţi este o povestire hagiografică creştină. Conform acesteia, cei şapte fraţi Maximian, Malhus, Martinian, Dionysius, Ioan, Serapion şi Constantin au fost zidiţi de vii într-o grotă în timpul împăratului Decius şi au fost găsiţi dormind două sute de ani mai târziu.
Povestirea este redată şi în Coran (sura 18, versetele 9-26).
Numeroase culturi cunosc povestiri cu personaje care fie dorm în aşteptarea unui eveniment important (ex. regele Barbarossa), sau fost găsite dormind după o perioadă îndelungată de timp. Conform unor cercetători, Legenda celor şapte tineri din Efes, ar fi fost preluată în creştinismul timpuriu din mitologia indiano-budistă. Cert este că şi Aristotel (Phys., IV, xi) vorbeşte de un astfel de somn îndelungat la sarzi.
[modifică] Sărbători
- în calendarul ortodox: 4 august, sub numele Cei şapte tineri din Efes
- în calendarul romano-catolic: 27 iunie (în spaţiul de limbă germană sărbătoarea este denumită Siebenschläfertag, Ziua celor şapte adormiţi)
[modifică] Literatură
- J. Koch, Die Siebenschläferlegende, ihr Ursprung und ihre Verbreitung ("Legenda celor Şapte Adormiţi, originile şi răspândirea ei"), Leipzig 1883,
- Hermann Kandler, Die Bedeutung der Siebenschläfer im Islam ("Însemnătatea celor Şapte Adormiţi în Islam"), Bochum 1994.