Catharii
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Catharii (din gr."καθαροί" tradus "Purii", cunoscuţi şi ca "Albigenzii", fiind deosebit de activi în regiunea Albi) sunt o sectă creştină cu puternice influenţe gnostice, a cărei teză duce la extrem doctrina celor două principii, Binele şi Răul.
Cuprins |
[modifică] Apariţie
A apărut în secolul al X-lea, în Sud-Vestul Franţei, în regiunea Languedoc din munţii Pirinei, răspândindu-se ulterior în intreaga Europă de Vest. Fiind asemănător bogomilismului, catharismul a fost creat pe baza influenţelor din Estul Europei, pe filiera rutelor comerciale.
[modifică] Doctrina
Considerând că întreg universul vizibil reprezintă opera Divolului, Catharii se pronunţau pentru o morală ascetică, fiind împotriva căsătoriei (depuneau jurământ de castitate) şi considerând naşterea şi chiar viaţa, rele în eşenţa lor. Priveau întreaga lume materială ca pe o uriaşă temniţă în care sufletele (luminoase, aparţinând lui Dumnezeu) sunt inchise. În ciuda doctrinei radicale, singurii care practicau real un ascetism aspru erau Perfecţii, ceilalţi membrii, Auditorii, fiind supuşi unui regim mai blând. În ciuda aparenţelor, fundamentul tezei cathare se caracteriza printr-un optimism inexistent în dogma catolică: considerând lumea materială drept regatul Diavolului, "purii" excludeau Infernul din viaţa de Apoi. De asemenea, catharii erau adepţii ideii reîncarnării , prin care toate sufletele, după un anumit număr de reveniri în lumea materială, se vor elibera de întuneric şi se vor mântui. Deşi exista printre cathari chiar dorinţa de a se elibera urgent de "închisoarea trupului", prin "endura" (moartea prin înfometare), majoritatea membrilor se rezuma la practicarea ritualurilor iniţiatice, de atingere a iluminării spirituale prin asceză. Se poate vorbi astfel despre două feluri de Catharism, radical şi pseudodualist.
[modifică] Conflictul cu papalitatea
Fiind considerată erezie, teza cathară a fost combătută de papalitate, iar aderenţii ei ucişi. Primele măsuri luate împotriva catharilor datează din 1147 şi aparţin Papei Eugen al III. Sfârşitul sectei Cathare s-a petrecut pe 15 martie 1244, la fortăreaţa Montsegur, unde, după un asediu prelungit, în care le-a fost oferită alternativa convertirii la catolicism, 250 de cathari au coborât din cetate şi s-au aruncat în flăcările rugului aprins.
[modifică] Bibliografie
- G. de Sede, "Le sang des Cathares", Presses Pocket, 1976
- Serge Hurin, "Societăţile secrete", Editura de Vest, Timişoara, 1991
- Ioan Petru Culianu, "Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie si mituri", Editura Polirom, Bucureşti, 2002
