Castra
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Castra, la origine un castrum, este o fortificaţie celtică de formă rotundă, construită pe vârful unui deal. Romanii au folosit mai târziu numele pentru taberele lor militare, care aveau însă o formă rectangulară, nu circulară, ca cele celtice.
În Imperiul Roman, o castra (forma de plural pentru castrum, castri, o fortificaţie) a fost tabăra militară tipică a romanilor. Aceste tabere erau construite întotdeauna după nişte tipare stricte, având două două alei principale: "Cardus Maximus", care străbătea tabăra de la nord la sud, şi "Decumanus Maximus", orientată de la est la vest, ele împărţind perimetrul în patru sferturi. Cele două alei principale se terminau în dreptul a patru porţi. Forumul era localizat la intersecţia celor două alei principale, Cardus Maximus şi Decumanus Maximus.
Restul aleilor secundare şi construcţiile erau paralele cu aleile principale, modelul patrulaterelor fiind folosit şi în construcţia oraşelor romane.
Multe oraşe din Europa, care la origine au fost tabere militare romane, mai au vizibile urmele modellelor originale, (de exeplu:. Castres în Franţa, Barcelona în Spania). Modelul a fost folosit de asemenea de spanioli în timpul colonizării Americii, care urmau regulile stricte ale monarhiei spaniole în domeniul fondării de noi oraşe în Lumea Nouă.
Multe oraşe din Anglia mai păstrează în numele lor rădăcina castra sau derivate ale acesteia: Lancaster, Chester şi Manchester, de exemplu.
