Caracal

Ca poziţie geografică Caracalul este situat în sud-vestul ţării, în Câmpia Romanaţiului. De la est la vest este străbătut de râul Gologan, ale cărui ape sunt canalizate subteran pe cuprinsul localităţii.

Municipiul Caracal este situat la intersecţia Drumului European: Bucureşti – Craiova - Timişoara (E70) cu drumurile naţionale: Corabia – Râmnicu Vâlcea – Sibiu (DN 54; DN 64) beneficiind în acelaşi timp şi de un important nod de cale ferată care completează transportul rutier cu cel feroviar. Având o poziţie geografică care îl situează la 40 km de portul fluvial Corabia, la 55 km de aeroportul Craiova şi beneficiind de reţeaua feroviară se justifică dezvoltarea reţelei de drumuri naţionale şi judeţene.

[modifică] Istorie

Situat în câmpia Romanaţiului, Caracalul este plin de vestigii care dovedesc locuirea acestui ţinut încă din preistorie. Stau dovadă descoperirile arheologice din vremurile paleoliticului, neoliticului şi din epoca bronzului. Se află situat între ruinele castrului roman Romula (com. Resca, la nord de Caracal) şi ale cetăţii Sucidava (Corabia).

În oraş se află ruinele unui turn care a fost atribuit de folcror împăratului roman Caracalla (217), de la numele căruia se credea că provine denumirea oraşului. Denumirea oraşului a rămas o dilemă de-a lungul timpului şi aceasta, datorită evenimentelor determinante care au marcat istoria acestei comunităţi. La anul 215 după Hristos, împăratul roman Antonius Caracalla a împroprietărit veteranii din armata sa, aici. O altă ipoteză ar fi că numele oraşului provine dintr-o expresie turcească sau poate cumană kara-kale, care însemna Cetatea Neagră.

Moşia Caracalului a făcut parte iniţial din imensa avere a familiei Craioveştilor. În 1589, când Mihnea Turcitul a hotărât modul de împărţire a averilor acestei familii, Caracalul a intrat pe seama domnească, creându-se cadrul pentru dezvoltarea urbană. Mihai Viteazul şi-a făcut aici o curte domnească şi o biserică. Tot Mihai Viteazul a ridicat Caracalul la rang de oraş.

Cea mai veche biserică păstrată din sec. XVI este biserica Domnească Ovidenia ctitorită de domnul Pătraşcu Cel Bun, pe care Mihai Viteazul a avut-o ani buni una din reşedinţe, având o curte de unde îşi administra cele 23 de moşii din împrejurimi.

În biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de familia Jianu, se află înmormântat vestitul haiduc Iancu Jianu.

Unirea Principatelor la 1859 are lăsate urme şi la Caracal. Deputatul Ioan Dumitriu în Divanul Ad-hoc al acelor ani se află înmormântat în Biserica Toţi Sfinţii, biserică ctitorită la 1818. În această biserică se află Icoana Sfântului Cristofor – Sfântul cu cap de lup.

În timpul celor două conflagraţii mondiale Caracalul s-a evidenţiat cu două regimente care s-au acoperit de glorie în lupta pentru ţară: Regimentul II Romanaţi şi Regimentul 2 Călăraşi.

Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Romanaţi.

Pe 24 noiembrie 1994 Caracalul a fost declarat municipiu.

Printre personalităţile legate de acest oraş se enumeră :Virgil Carianopol, Mihai Bunescu, Radu Şerban, H.C. Lecca, Constantin Poroineanu, etc.