Bucecea

Viaţa oamenilor pe teritoriul oraşului Bucecea pare să fi existat încă din Epoca Bronzului, aşa cum rezultă din descoperirea întâmplătoare, din anul 1972, cu prilejul săpăturilor de la Complexul de porci Bucecea, când s-au găsit schelete omeneşti, precum şi două vase de lut, unul mai mare şi altul mai mic, ultimul aflându-se în colecţia Muzeului Judeţean Botoşani.

In lucrarea Aşezări din Moldova (de la paleolitic şi până în secolul al XVIII-lea), apărută la Bucureşti în anul 1970, autorii N. Zaharia, M. Petrescu Dâmboviţa şi Em. Zaharia citează existenţa la jumătatea distanţei dintre Bucecea şi Leorda a unei necropole feudale cu morminte conţinând monede şi obiecte de podoabă. S-au mai găsit în acelaşi loc schelete, obiecte de podoabă şi 13 monede vechi de argint.

Izvoarele scrise vorbesc despre aşezare încă din secolul al XVI-lea. La 15 aprilie 1569, dată la care este atestată localitatea din punct de vedere istoric, Bogdan Lăpuşneanu, domnul Moldovei, face cunoscut faptul că Ana, fiica vistiernicului Eremia a vândut Agafiei satul Vălceşti, pe Siret. După moartea Agafiei, la data de 23 noiembrie 1577, urmaşii ei vând satul domnului Petru Şchiopul pentru 3000 de zloţi tătărăşti, care la rândul lui dărueşte satul Vălceşti mănăstirii Galata. Din documente, reiese faptul că locuitorii se ocupau cu agricultura, cultivând plante (orz, ovăz, bob), crescând animale (oi, porci, cai), ocupându-se de asemenea şi cu albinăritul. Pe Siret, în satul Vălceşti existau 5 mori. Urmaşii lui Petru Şchiopul vor întări satul Vălceşti mănăstirii Galata. Asemenea documente sunt datate la 5 ianuarie 1600 de Ieremia Movilă, la 16 noiembrie 1607 de Mihail Movilă, 11 mai 1603 de Constantin Movilă. O nouă confirmare a satului Vălceşti mănăstirii Galata o dă domnitorul Ştefan Tomşa, la 20 ianuarie 1612. Domnitorul Moise Movilă va întări mănăstirii Galata acest sat. Primul document în care apare denumirea de Bucecea este cel din 22 februarie 1634, dat la Iaşi de Moise Movilă, în care întărind boierului Ursu Ponici o parte din satul Costineşti, arată că acel sat are “vadu’ de moară la pârâul ce-i zicea Bucecea”. Documentul din 28 iunie 1751, al lui Ananie de Botoşani, este important prin faptul că este primul în care apare numele de Vălceşti şi Bucecea. Se consideră că Bucecea a apărut lângă Vălceşti. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, locuitorii satului Vălceşti s-au mutat în Bucecea, primul sat dispărând. Cauzele pot fi: revărsarea Siretului care a distrus aşezarea sau ultima expediţie a tătarilor. Strămutarea locuitorilor din Vălceşti în Bucecea duce la dezvoltarea acesteia din urmă, astfel că pe timpul domniei lui Ioan Sturdza este înfăţişat târgul Bucecea în anul 1828 de către Dimitrie Ralet ca îmbunătăţire de moşie.

[modifică] Perioada modernă

Bucecea cunoaşte transformările moderne din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În urma legii rurale din august 1884, 179 locuitori şi doi preoţi au primit pământ în comuna Bucecea. Participarea locuitorilor comunei Bucecea la efortul întregii ţări de susţinere a războiului de independenţă 1877-1878 este ilustrată de o serie de documente aflate la Fondul Prefecturii şi Arhivele Statului. În Bucecea existau două partide politice şi anume: Partidul Naţional Liberal condus de avocatul MIHAI ALEXANDRESCU şi Partidul Naţional Ţărănesc, condus de fratele său TRAIAN ALEXANDRESCU. Ambii fraţi erau şi avocaţi în Baroul Judecătoriei Bucecea şi fost primari rând pe rând. Pe lângă aceste două partide, în Bucecea au existat şi alte fracţiuni politice: fracţiunile cuzistă, averesceană şi legionară, care însă nu au ajuns să preia conducerea comunei.