Antigen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Termenul de Antigen defineşte orice substanţă de origine endogenă sau exogenă, care, odată ajunsă în organism nu este recunoscută ca proprie şi determină apariţia unui răspuns imun, care vizează neutralizare şi eliminarea ei. (*cuvântul Antigen, reprezintă, de fapt, o asociere între două cuvinte greceşti: anti=contra şi geano=a naşte, a genera). Odată pătrunse în organism antigenele pot genera:

• 1. Sinteza de molecule de anticorp care le recunosc specific.
• 2. Instalarea memoriei imunologice ("aducerea aminte" a organismului despre întâlnirile anterioare avute cu acelaşi antigen).
• 3. Apariţia eventuală a unor reacţii imune aberante: reacţii alergice, autoimune etc.

[modifică] Condiţii de antigenicitate

Pentru ca o substanţă să fie antigen trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

• Să fie substanţă non-self, străină de moleculele organismului, dar termenului nu trebuie sa-i atribuim sensul din vorbirea curentă. Este o noţiune chimică, ce se referă la structura lanţului de aminoacizi din structura proteinei. Dacă sunt înlocuiţi aminoacizii din anumite poziţii, atunci efectorii imunităţii sesizează imediat modificările, considerând molecula "straină". De aceea antigenele pot fi exogene şi endogene.
• Să aibă greutate moleculară mai mare de 40 kDa.
• Să-şi menţină arhitectura în spaţiu (structură sterică).
• Să fie remanentă în ţesuturi pentru o perioadă limitată de timp, suficient pentru a produce un răspuns imun.
• Să aibă un grad de înrudire filogenetic cât mai îndepărtat de ţesuturile organismului inoculat. Cu cât sursa este mai îndepărtată filogenetic, cu atât reacţia la stimulul antigenic este mai puternică.

O substanţă care îndeplineşte toate condiţiile în afară de masa moleculară se numeşte haptenă. Exemple de haptene: penicilinele, foarte multe alte medicamente. Haptenele pot căpăta putere antigenică atunci când se leagă de molecule mai mari, de cele mai multe ori proteine. Aşa se întâmplă cu medicamentele, care deşi au masă moleculară mică, pot da reacţii alergice foarte intense deoarece se leagă pe proteinele plasmatice.

[modifică] Originea antigenelor

Antigenele se pot clasifica şi în funcţie de originea lor. Antigene exogene Antigenele exogene sunt antigene ce pătrund în organism din mediul extern, prin inhalare, ingerare sau injectare. Prin endocitoză sau fagocitoză, aceste antigene sunt înglobate de celulele prezentatoare de antigen (APC - antigen-presenting cells) - de fapt macrofage - şi sunt fragmentate. După acest proces APC expun aceste fragmente celulelelor T helper (limfocitele T). Acestea devin active şi secretă citokine. Citokinele sunt substanţe ce pot activa limfocitele T citotoxice, celulele B, macrofagele şi alte celule.

Antigenele exogene sunt mai numeroase decât antigenele endogene, şi pot fi impărţite în trei categorii:

• 1. Antigene naturale: formează categoria cea mai cuprinzătoare. Aici sunt incluse toate macromoleculele naturale din virusuri, microorganisme, fungi, plante şi animale. După dimensiuni se disting antigene moleculare (solubile) şi antigene corpusculare.
• 2. Antigene artificiale: antigene naturale, modificate chimic prin cuplarea, cel mai adesea covalentă, cu una sau mai multe molecule mici, care le conferă o nouă individualitate antigenică şi o nouă specificitate de combinare cu anticorpii, în raport cu molecula de origine.Antigenele artificiale s-au obţinut, în principal, pornind de la moleculele proteice.
• 3. Antigene sintetice: sunt polimeri de aminoacizi, cu secvenţă cunoscută, obţinuţi in vitro.

Antigene endogene Antigenele endogene sunt antigene ce au fost generate de celulele organismului, ca rezultat normal al metabolismului celular, sau ca rezultat al unei infecţii bacteriene sau virale. Fragmente din aceşti antigeni sunt expuse pe supfaţa celulei împreună cu moleculele MHC de clasă I. Dacă limfocitele T citotoxice activate recunosc aceste endotoxine, secretă diferite enzime ce lizează celula-ţintă.

Antigenele endogene pot fi împărţite în trei categorii:

• 1. Antigen self (autogen): antigen endogen ce stimulează producerea de anticorpi, reprezentând o reacţie autoimună.
• 2. Antigene tumorale: antigene ce sunt prezentate de MHC de clasă I pe suprafaţa celulelor tumorale.
• 3. Antigene virale.

După înrudirea filogenetică, antigenele pot fi

• Idioantigene: specifice fiecărui individ, de ex. MHC
• Izoantigene: antigene de grup, specifice doar unei părţi a populaţiei, de ex. antigenele grupelor sanguine (Rh, A, B)
• Alloantigene: antigene de specie, de ex. majoritate antigenelor bacteriene