Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu
Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu este un omagiu adus eroilor căzuţi în timpul primului război mondial. Cele trei componente sculpturale - Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana fără sfârşit - sunt dispuse pe aceiaşi axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m.
Masa tăcerii, lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării cu bătălia la care urmează să participe combatanţii. Timpul este dispus în clepsidrele-scaune care-l măsoară. Totul decurge în tăcere.
Poarta sărutului, construită din travertin, este poarta prin care se face trecerea spre o altă viaţă. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porţii, ar putea fi interpretat şi ca ochii care privesc spre interior.
Coloana fără sfârşit, sau a recunoştinţei fără sfârşit, considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat "testament spiritual" al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în veşnicie bolta cerului. Înaltă de 29,33 m, este constituită din 17 module romboidale din fontă.
Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938. În epoca zisă a realismului socialist, Brâncuşi a fost contestat ca unul din reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit. Abia în 1964 a fost redescoperit în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul de la Târgu-Jiu a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac.
