Anemia feriprivă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anemia feriprivă (fierodeficitară, lipsa de fier) este cea mai răspândită formă de anemie şi probabil cea mai frecventă carenţă anatomică întâlnită în lume. Prevalenţa acestei boli este estimată la circa 600 de milioane de pacienţi de pe întregul glob. Carenţa de fier afectează producţia de globule roşii (hemoglobină). Persoanele care suferă de anemie feriprivă prezintă deseori simptome de oboseală sau slăbiciune şi tind să se albească la faţă.
Cuprins |
[modifică] Cauze frecvente
Cele mai frecvente cauze ale anemiei feriprive sunt: alimentaţia deficitară şi hemoragiile. Sugarii, a căror alimentaţie constă din produse lactate artificiale, obţinute din lapte de vacă nefortifiat cu Fe, sunt mai expuşi decât cei alăptaţi de mamă, deoarece laptele de vacă are o concentraţie de fier mai mică decât cel de mamă, prezentând şi o resorbţie mult mai slabă. Contrar opiniei generale, vegetarienii nu sunt mai expuşi la această boală decât omnivorii. Ovolactovegetarienii sunt mai periclitaţi decât vegetarienii simpli, deoarece produsele pe bază de lapte de vacă nu numai că au foarte puţin fier, ci – ca şi în cazul ouălor - împiedică absorbţia fierului în organism. Din acelaşi motiv carnea de viţel are o culoare aşa de deschisă: Animalele sunt alăptate aproape exclusiv cu lapte de mamă la vârsta la care în natură ar fi trebuit de mult să se hrănească singure. Din această cauză nu pot beneficia de fierul existent în iarbă şi frunze şi devin atunci anemice. Hemoragiile apar deseori la femei şi bărbaţi în tractul gastrointestinal, putând fi şi de natură tumorală, la femeile tinere cauza lipsei de fier putând fi şi menstruaţiile prea puternice. În timpul sarcinii necesarul de fier din organism aproape că se dublează. Chiar şi donatorii frecvenţi de sânge au un necesar de fier mai mare, deoarece prin prelevarea unei cantităţi de jumătate de litru de sânge se pierd şi cca. 250 mg de fier.
[modifică] Tratament
| Denumire aliment | Fier (mg/100g) |
|---|---|
| Ficat de porc | 22,1 |
| Cacao (praf) | 12 |
| Rinichi de porc | 10,0 |
| Graminee (mei) | 9,0 |
| Soia boabe | 8,6 |
| Ficat de viţel | 7,9 |
| Bureţi galbeni | 6,5 |
| Sângerete | 6,4 |
| Seminţe de floarea soarelui | 6,3 |
| Fasole albă | 6,1 |
| Stridii | 5,8 |
| Pateu de ficat | 5,3 |
| Mazăre | 5,0 |
| Crispbread/rusks | 4,7 |
| Fulgi de ovăz | 4,6 |
| Spanac | 4,1 |
| Urzici | 4,1 |
| Corned Beef | 4,1 |
| Alune | 3,8 |
| Pâine integrală | 3,3 |
| Carne de vită | 3,2 |
| Carne de porc | 3,0 |
| Carne de pasăre | 2,6 |
Deoarece cauza unei anemii poate consta în diverse boli grave se recomandă consultarea unui medic. Printr-o alimentaţie bogată în fier se poate preveni însă lipsa acestuia din organism. Dacă se poate asigura cantitatea necesară de fier numai printr-o alimentaţie corespunzătoare nu se mai recomandă folosirea preparatelor pe bază de fier, deoarece acestea pot fi uşor supradozate. Mai ales la copii există pericolul apariţiei unor intoxicaţii grave atunci când preparatele sunt lăsate la îndemâna lor. Un copil mic se poate intoxica grav deja cu o cantitate de 500-1000 mg de fier consumat, iar o cantitate de 2000-3000 mg poate fi chiar mortală. O astfel de concentraţie de fier o prezintă un număr de numai 20-30 de capsule sau tablete (doză = 100 mg). La o astfel de doză nu se poate ajunge niciodată printr-o alimentaţie specifică, motiv din care această opţiune este considerată varianta cea mai sigură.
În UE se consideră că necesarul zilnic de fier este de 10 mg la bărbaţi şi 15 mg la femei. În mod normal, aparatul digestiv nu poate asimila decât 10% sau maxim 5g din această cantitate necesară. Rata de resorbţie creşte până la 40% în timpul sarcinii sau în cazul unei lipse de fier în organism. Această rată scade la 5% în cazul existenţei unui excedent de fier în corp.
Într-un studiu efectuat de cercetători indieni pe copii vegetarieni suferind de lipsă de fier s-a demonstrat că această deficienţă se poate trata cu o cantitate mai mare de vitamina C. După ce – fără nici un alt regim de alimentaţie – timp de 60 de zile probanţilor li s-au administrat la masa de prânz şi de seară câte o cantitate de 100 mg de vitamină C (acid ascorbic), la toate persoanele s-a constatat o creştere considerabilă a hemoglobinei. Din motive practice, în timpul acestui studiu s-a folosit acidul ascorbic artificial. Cercetările efectuate au demonstrat însă că efectul acidului ascorbic natural şi al celui artificial este acelaşi, conducând la o creştere a ratei de absorbţie a fierului până la factorul 7. Cantitatea susmenţionată se poate de exemplu obţine din 200 ml suc proaspăt de portocale, 100 g broccoli, sau câteva felii de ardei gras roşu, fiind totuşi suficientă şi jumătate din această cantitate pentru a obţine o mare creştere a factorului de resorbţie. Condiţia este ca între momentul în care s-au consumat alimente bogate în acid ascorbic şi cel în care s-au consumat alimentele bogate în fier să nu treacă decât câteva ore, pentru ca în tractul digestiv să mai rămână o cantitate suficientă de vitamina C. Soluţia ideală ar fi ca cele două tipuri de alimente să se consume la aceeaşi masă.
[modifică] Alimentaţia vegetariană
Cele mai importante surse de Fe sunt carnea, cârnaţii şi ficatul, deoarece laptele şi ouăle îngreunează asimilarea fierului, în timp ce pâinea albă, cu toate că are o rată de resorbţie bună, nu are o concentraţie de Fe decât de cca. 10% din cea a pâinii integrale. Deoarece vegetarienii nu consumă carne, peşte şi alte produse animale, ei vor avea nevoie de surse alternative de fier. Numeroase alimente vegetale conţin printre altele şi foarte mult Fe, cum ar fi condimentele (coriandru uscat, pătrunjelul, piperul negru şi scorţişoara), păstăile, seminţele de cereale, oleaginoasele (sesamul, macul, etc.) şi alunele. De exemplul, fasolea albă şi boabele de soia conţin la 100 kcal până la opt ori mai mult Fe decât carnea de vită, scorţişoara chiar de peste douăzeci de ori mai mult.
