Un tramvai numit dorinţă (film)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Un tramvai numit dorinţă A Streetcar Named Desire |
|
|---|---|
 |
|
| Regizat de | Elia Kazan |
| Produs de | Charles K. Feldman |
| Scris de | Tennessee Williams (piesa Un tramvai numit dorinţă şi scenariu) Oscar Saul (adaptare) |
| Distribuţie | Vivien Leigh Marlon Brando Kim Hunter Karl Malden Rudy Bond Nick Dennis |
| Muzica de | Alex North |
| Imagine | {{{imagine}}} |
| Montajul de | {{{montaj}}} |
| Distribuit de | Warner Brothers |
| Premiera | 18 septembrie 1951 -- (Premieră în SUA) |
| Prezentare | {{{prezentare}}} |
| Durata filmului | 122 min / USA - 125 min (re-lansare) |
| Limbă | engleză |
| Buget | {{{buget}}} |
| Precedat de | {{{precedat_de}}} |
| Urmat de | {{{urmat_de}}} |
| IMDb profile | |
Un tramvai numit dorinţă -- în engleză, A Streetcar Named Desire -- este un film american din 1951, o adaptare cinematografică a piesei omonime, Un tramvai numit dorinţă, a dramaturgului american Tennessee Williams. În limba engleză titlul este construit pornind de la un joc de cuvinte între numele unui tramvai real din San Francisco, Desire, si numele francez Desiree. Filmul a fost regizat de Elia Kazan, care a regizat şi premiera teatrală a piesei, având în distribuţie actorii Marlon Brando (Stanley Kowalski), Vivian Leigh (Blanche DuBois), Kim Hunter and Karl Malden. Toţi actorii, cu excepţia lui Leigh, care a înlocuit-o pe Jessica Tandy, au fost aleşi din distribuţia originală a piesei jucate pe Broadway. 1
În anul 1999 filmul, considerat ca fiind unul clasic, a fost denominat ca fiind de o "importanţă culturală semnificativă" de către Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii (în engleză, Library of Congress). Ca atare, a fost selecţionat spre conservare în Registrul naţional de filme al Statelor Unite ale Americii (în engleză, National Film Registry).
Cuprins |
[modifică] Finalul filmului
Cenzura timpului a pretins ca final al filmului excluderea scenei de cedare (similară unui viol) a lui Blanche în faţa lui Stanley prin înlocuirea cu ceva relativ comun, aşa cum ar fi părăsirea casei. De fapt, sfârşitul piesei este mult mai ambiguu, întrucât Stella provoacă deliberat condiţiile propice scenei finale, inclusiv acceptarea implicită a violului, prin plecarea sa de acasă cu bună ştiinţă şi lăsarea celor doi protagonişti, sora sale, Blanche, şi Stanley, singuri în casă.
[modifică] Premii
Filmul a cucerit diferite premii (în engleză, Academy Awards) ale Academiei Americane de Film, după cum urmează:
- Cel mai bun actor într-un rol secundar -- (Best Actor in a Supporting Role) -- Karl Malden,
- Cea mai bună actriţă într-un rol principal -- (Best Actress in a Leading Role) -- Vivien Leigh,
- Cea mai bună actriţă într-un rol secundar -- (Best Actress in a Supporting Role) -- Kim Hunter şi
- Cel mai bun decor -- (Best Art Direction -- Set Decoration, Black-and-White).
De asemenea, a fost nominalizat pentru:
- Cel mai bun actor -- (Best Actor in a Leading Role) -- Marlon Brando, 2
- Cea mai bună imagine alb-negru -- (Best Cinematography, Black-and-White),
- Cele mai bune costume într-un film alb-negru -- Best Costume Design, Black-and-White,
- Cel mai bun regizor -- (Best Director) -- Elia Kazan,
- Cea mai bună muzică -- (Best Music, Scoring of a Dramatic or Comedy Picture),
- Cel mai bun film -- (Best Picture),
- Cel mai bun sunet -- (Best Sound, Recording) şi
- Cel mai bun scenariu adaptat -- (Best Writing, Screenplay).
[modifică] Note
- Notă 1: Vivian Leigh jucase anterior realizării filmului într-o producţie londoneză în West End, fiind preferată pentru varianta filmică în locul actriţei americane Jessica Tandy, care a jucat acelaşi rol în producţia piesei jucată pe Broadway.
- Notă 2: În mod cu totul ironic şi nedrept, deşi a fost vorba despre jocul memorabil al lui Marlon Brando ca Stanley Kowalski, în acest film din 1951, care a dat semnalul unei noi ere în performanţele actorilor, el a fost singurul din cei patru actori nominaţi ai filmului care nu a primit nici un premiu.
