Spionaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Spionajul este o activitate desfăşurată de una sau mai multe persoane numite spioni; scopul aceste activităţi este de urmărirea unei sau mai multor persoane sau instituţii sau ţări pentru a afla intenţiile sau activităţile acestora, pentru a afla ce intenţionează să facă sau să spună, şi aceasta cu scopul de a informa o terţă parte.

Termenul de spionaj este deseori asociat cu statul care spionează duşmani potenţiali sau actuali, în primul rând pentru scopuri militare, dar acesta s-a extins la spionajul care include corporaţii, cunoscut sub numele de spionaj industrial. Multe naţiuni spionează la o anumită perioadă atât duşmanii cât şi pe aliaţi, deşi menţin o politică de a nu comenta asupra acestui fapt. Dicţionarul legislativ al lui Henry Campbell Black (1990) defineşte spionajul ca fiind "...strângerea, transmiterea sau pierderea informatiilor referitoare la apărarea ţării."

Spionul este un agent angajat să obţină astfel de informaţii. Termenul de ofiţer de informaţii este de asemenea folosit pentru a descrie un membru a forţelor armate, poliţiei sau agenţiilor de spionaj, care sunt specializate în strângerea, fuziunea şi analizarea informaţiilor, pentru a se sfătui cu guvernul sau cu alte organizaţii.

Spionajul poate fi de mai multe feluri:

• spionaj industrial
• spionaj militar
• contraspionaj
• etc.

[modifică] Istoria spionajului

Incidentele cu privire la spionaj sunt bine documentate de-a lungul istoriei. Egiptenii antici au avut un sistem bine dezvoltat pentru obţinerea informatiilor, iar evreii au folosit şi ei spioni. Mai recent spionii au jucat un rol important în Anglia elizabetană. Japonia feudală a folosit deseori ninja pentru a strânge informaţiie. Multe metode moderne de spionaj au fost deja stabilite atunci.

Războiul Rece a implicat spionaj intens între Statele Unite şi aliaţii săi si Uniunea Sovietică şi Republica China şi aliaţii acestora, referitor mai ales la armele nucleare. Recent, agenţiile de spionaj au urmărit comerţul ilegal de droguri şi pe aceia consideraţi terorişti.

Timp de trei decenii Statele Unite şi-a cultivat cele mai bune şi inteligente dispozitive în domeniul comunicaţiilor şi controlului. Pe măsură ce tehnologia a avansat, mijloacele şi metodele de spionaj au avansat către supravegherea tuturor transmisiilor electronice, incluzând telefonul mobil, mesageria vocală, e-mail şi transmisii fără fir, etc.

Totuşi, se spunea că Uniunea Sovietică avea cele mai mari şi mai avansate reţele de spionaj în timpul existenţei sale, infiltrându-se şi în cele mai sigure locuri de pe planetă, fapt care a cauzat multe scandaluri.

Pentru a obţine informaţii politice şi economice, care ar putea fi în avantajul Statelor Unite, comunicaţiile străine sunt din când în când subiectul supravegherilor. În 2002, noi programe de supraveghere prin satelit, înarmate cu rachete, au făcut posibil nu numai supravegherea în timp real ci şi răspunderea prin forţă.

[modifică] Transmiterea informaţiilor în spionaj

Prin radio. De peste 30 de ani undele scurte au purtat mesaje codificate ale spionilor din toată lumea. Această metodă este perfectă pentru o comunicaţie într-un singur sens, protejată de anonimat. De cele mai multe ori, mesajele sunt transmise prin intermediul numerelor spuse clar de către o voce de bărbat sau femeie (ori chiar de copil, cum este în cazul „Rapsodiei Suedeze”) şi sunt precedate de muzică sau sunete care avertizează asupra faptului că va urma o transmisiune. Alteori se utilizează codul morse, ori o melodie simplă, compusă din tonuri de diferite lungimi. Pasionaţii de radio din întreaga lume au adunat multe astfel de înregistrări în ceea ce este cunoscut sub numele de Proiectul Conet. Printre acestea se află şi una în limba română, în care se poate auzi la început cunoscuta Ciocârlie a instrumentistului Gheorghe Zamfir, iar mai apoi o înşiruire de cifre. Aceste posturi clandestine emit în mare parte şi astăzi. Toate înregistrările din arhiva proiectului pot fi găsite liber aici.

[modifică] Spionaj şi ficţiune

Deoarece nu se ştiu multe depre adevărata viaţă a spionilor, concepţia populară a agenţilor secreţi a fost formată în cea mai mare parte în secolele 20 şi 21 prin intermediul cinematografiei şi literaturii. James Bond, protagonistul romanelor lui Ian Flemin este probabil cel mai cunoscut agent secret ficţional dintre toţi. Un alt spion cunoscut este şi Alex Rider, creat de Anthony Horowitz. Dar şi personajul feminin Sydney Bristow din serialul Alias (2001-2006) a devenit destul de popular.