Muzeul Prado
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Muzeul Prado (spaniolă Museo del Prado) este un muzeu şi o galerie de artă amplasat în Madrid, Spania. Cuprinde una dintre cele mai interesante colecţii de artă europeană, din secolul secolul al XIV-lea şi până la începutul secolului al XIX-lea.
Poarta cu statuia lui Diego Velázquez, la intrarea în Muzeul Prado, Madrid
Fondat ca muzeu de pictură şi sculptură, "el Prado" conţine de asemenea o importantă colecţie de peste 5.000 de desene, 2.000 de afişe, 1.000 de monede şi aproape 2.000 de obiecte decorative şi lucrări de artă. Sculptura este reprezentată prin peste 700 de lucrări şi printr-un număr mai mic de fragmente sculpturale. Superba galerie de tablouri (8.600 de picturi) este factorul care îi conferă muzeului renumele internaţional. Indiscutabil, în Prado se află cele mai mari colecţii de lucrări ale spaniolilor Diego Velázquez şi Francisco Goya, precum şi ale lui Hieronymus Bosch (favoritul Regelui Filip al II-lea al Spaniei). Muzeul expune o serie de colecţii excelente semnate El Greco, Peter Paul Rubens, Rafael, Tiţian, Bartolome Esteban Murillo. Lucrări ale lui Melozzo da Forlì, Botticelli, Caravaggio, Albrecht Dürer, Rembrandt, Veronese şi mulţi alţii sunt de asemenea de văzut în Prado.
Cea mai cunoscută operă de artă expusă este Las Meninas de Velázquez. Velázquez nu doar a oferit muzeului propriile sale tablouri superbe, ci chiar a atras prin sensibilitatea sa artistică mare parte din colecţia de maeştrii italieni a muzeului.
Faimoasa pictură Guernica de Pablo Picasso a fost expusă la Prado, după revenirea acesteia în Spania, în urma restaurării democraţiei, dar aceasta a fost mutată la Museo Reina Sofia unde a fost găsit un spaţiu expoziţional mai mare pentru imensa pânză.
Muzeul Prado este amplasat într-o clădire construită în timpul regatului lui Carol al III-lea, parte a unui plan de urbanizare care dorea să facă din Madrid un oraş monumental. Această pajişte (prado în spaniolă) a dat numele întregii zone (Salón del Prado, mai târziu Paseo del Prado), apoi chiar muzeului însuşi, după naţionalizare. Lucrările la construcţia clădirii au fost suspendate după terminarea domniei lui Carol al III-lea şi în timpul Războiului Spaniol de Independenţă, fiind reluate doar în timpul domniei nepotului său, Ferdinand al VII-lea. Structura a devenit sediul cavaleriei şi a magazinului de pulvere pentru trupele napoleonice staţionate la Madrid, pe durata Războiului de Independenţă. După detronarea reginei Elisabeta a II-a în 1868, muzeul a fost naţionalizat şi a primit numele de Museo del Prado. Clădirea găzduia colecţia regală de artă, dovedindu-se însă neîncăpător. Prima extindere a muzeului a avut loc în 1918.
Cea mai recentă extindere a constat în incorporarea a două clădiri (învecinate, dar nu adiacente) în structura instituţională a muzeului. Casón del Buen Retiro găzduieşte din 1971 majoritatea operelor de artă din secolul al XIX-lea. Palacio de Villahermosa găzduieşte în prezent Muzeul Thyssen Bornemisza, a cărui colecţii au fost iniţial adunate din averi private (lucrări care nu făceau parte din colecţia Statului), dar care încearcă să completeze golurile şi slăbiciunile colecţiilor din Prado; Thyssen Bormisza face parte din sistemul Prado din 1985.
În timpul războiului civil spaniol, la recomandarea Ligii Naţiunilor, personalul muzeului a trimis cincizeci şi trei de picturi, o sută şaizeci şi opt de desene şi Comoara lui Dauphin la Valencia, apoi la Girona şi în final la Geneva. Lucrările de artă au trebuit să fie returnate imediat după începerea celui de-al doilea război mondial, fiind încărcate în trenuri de noapte, care traversau teritoriul francez.
Trebuie menţionate şi cele două muzee naţionale madrilene aflate în apropiere; Museo Arqueológico găzduieşte opere de artă din Egiptul Antic, Mesopotamia, Grecia şi Roma Antică, aflate în trecut în colecţia muzeului Prado. Museo Reina Sofia găzduieşte opere de artă din secolul al XX-lea.
