Kazuo Inamori

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Kazuo Inamori, "Oameni şi profit – O filozofie a afacerilor secolului 21"

Pentru cei interesaţi de fenomenul şi mentalitatea economică japoneză, avizaţi sau neavizaţi asupra niponismului în teorie şi acţiune, cartea lui Kazuo Inamori Pentru oameni şi profit – O filozofie a afacerilor secolului 21 (Editura Economică, Bucureşti, 1998) consacrată managementului în stil japonez, şochează prin sinceritatea abordării mecanismelor în care sunt obligaţi să acţioneze oamenii de afaceri japonezi în piaţa internă a arhipelagului nipon şi pe pieţele lumii. Autorul, el însuşi un om de afaceri japonez de mare succes, cunoaşte structurile economice, sociale şi politice ale Japoniei din interior şi se foloseşte de ele pentru a-şi expune experienţa şi gândirea de manager al unor companii de foarte mare succes. Kazuo Inamori împărtăşeşte dezinteresat ideile managementului, aplicate de el în practică, şi filozofia lui de viaţă în celebrele seminarii de management Seiwa-Juku, ţinute cu mii de tineri conducători de companii mici şi mijlocii din toată Japonia, pentru că, gândeşte el, „managerii micului business constituie elita adevărată a naţiunii”. Inamori nu doreşte să răspândească know-how-ul în management prin definiţii, modele de structuri şi scheme de afaceri şi de acţiune, cum se predau în universităţi economice, el se concentrează, cum şi recunoaşte, „pe ceva mai important, pe cadrul corect al gândirii managementului şi pe cursul corect al vieţii umane”. Poate, tocmai de aceea, rezultatele seminariilor sale sunt deosebite prin performanţele îmbunătăţite obţinute, chiar în perioade de recesiune, de companiile mici şi mijlocii conduse de tineri care au participat la expunerile lui Inamori în seminariile Seiwa-Juku.

Kazuo Inamori crede că acea „abilitate reală, numită management, acel ceva care trebuie să fie învăţat” nu este schimbător de la un an la altul şi ca să se facă şi mai bine înţeles în explicare concepţiei manageriale proprii, autorul cărţii aduce în prim plan originile mentalităţii de a acţiona în grup a japonezilor şi recurge la spiritualitatea şintoisto-budisto-confucianistă a locuitorilor arhipelagului nipon. Pe aceste baze şi pe concluziile trase din experienţele proprii de manager, Inamori sintetizează şi împărtăşeşte „cele 11 concepte ale managementului eficace” modern, făcut din inimă, ţinând cont de interesele publicului şi, evident, ale angajaţilor grupului ce formează compania. El sintetizează aceste concepte ale „căii managementului” într-o „filozofie a afacerilor secolului 21”, care, pentru a fi pusă în practică cu succes, trebuie ca tinerii manageri să se dedice total, cu sinceritate şi onestitate companiei, angajaţilor acesteia, furnizorilor, clienţilor şi acţionarilor care şi-au încredinţat banii şi uneori chiar viaţa, acestor manageri. Ei trebuie să acţioneze potrivit spiritualităţii nipone orientale.

Kazuo Inamori recunoaşte rolul şi contribuţia esenţiale ale birocraţilor (funcţionarilor guvernamentali) japonezi la refacerea economică postbelică a Japoniei şi la dezvoltarea ei „miraculoasă”, care a plasat-o în poziţia de a doua superputere economică a lumii, cu un produs intern brut pe cap de locuitor de 33.000 de dolari americani, cu circa 40 la sută mai mare decât al SUA, nivel care nu se reflectă, însă, în standardul de viaţă al japonezilor obişnuiţi. Cu alte cuvinte, în dolari, japonezii sunt cei mai bogaţi oameni din lume, dar în yeni, deşi moneda lor naţională este puternică, ei nu sunt bogaţi. Pentru acest motiv, el critică, pe de altă parte, sistemul birocratic japonez care pune bariere pieţei nipone prin numeroasele reglementări şi ordonanţe, şi propune dereglementarea acestor reglementări, adică renunţarea la ele, ca nemaifiind potrivite nivelului de dezvoltare economică a Japoniei şi mediului internaţional de afaceri în care acţionează corporaţiile nipone. În caz contrar, spune el, în aşa-zisa „democraţie în stil japonez” se va pierde echilibrul dintre cele trei puteri ale democraţiei – legislativă, judiciară şi executivă – consfinţite ca separate în noua constituţie postbelică a Japoniei, existând pericolul depărtării de aceste principii de bază ale democraţiei, după care „Japonia va eşua, eventual, ca societate”.

Inamori îşi formulează opiniile îndrăzneţe şi criticile la adresa tarelor societăţi economice nipone pe baza informaţiilor culese direct de la oameni de afaceri , birocraţi şi cetăţeni obişnuiţi. Tocmai de aceea are şi curajul de a propune schimbări radicale în structurile birocratice, în mentalităţile de grup şi de comandă birocratică centralizată şi dăunătoare în condiţiile liberalizării economice globale tot mai accentuate în lume.

Autorul cărţii încearcă, invocând filozofia orientală, aşa cum este înţeleasă ea în Japonia, să convingă pe cei ce acţionează în lumea afacerilor să se sprijine permanent pe „armonia socială” şi pe „legea iubirii universale”, „să se mulţumească cu ce au”, să renunţe la lăcomie, egoism şi să manifeste mai mult altruism şi grijă faţă de cei cu care lucrează şi cu care fac afaceri, să fie oneşti, corecţi, cinstiţi, să muncească mai din greu decât alţii şi fericirea lor să fie comensurată prin fericirea angajaţilor şi a publicului, în general.

În partea I, „Viziunea mea asupra Japoniei”, autorul se ocupă, în trei capitole, de sistemul social-economic japonez, competiţia puternică pentru a obţine segmente de piaţă cât mai mari, piaţă controlată în acelaşi timp, de structurile de grup ce acţionează pe piaţa globală a Japoniei. Tot aici el se ocupă de cauzele criticilor la care sunt supuse corporaţiile nipone pe piaţa internaţională. Ca să explice nevoia de a trăi împreună în societatea modernă, Inamori recurge la filozofia ciclurilor şi regenerării resurselor naturale, fără de care se subminează însăşi existenţa omului.

De „Corporaţiile în societate”, cum spune şi titlul, se ocupă în partea a II-a, insistând pe aplicarea unui management corect şi deschis de către corporaţii, învăţând de la natură şi din experienţa înaintaşilor înţelepţi. În această parte, ca şi în ultima a cărţii, autorul critică sever sistemul birocraţiei administrative din Japonia şi propune renunţarea la reglementările birocratice pentru a da companiilor, îndeosebi mici şi mijlocii, libertate deplină de a acţiona pe piaţă independent de orice constrângeri administrative ce le menţin în starea continuă de subsidiare ale marilor corporaţii, ocrotite de birocraţia ministerială.

În cea de-a treia parte, „Management din inimă”, Inamori povesteşte, cu detalii, motivaţiile manageriale proprii, trăite de el şi colaboratorii săi, în procesele de înfiinţare a corporaţiei Kyocera şi a DDI, din telecomunicaţii, pentru a exemplifica şi a formula, în continuare, cele „unsprezece concepte cheie pentru un management eficace”, aşa cum este văzut şi perceput de autor prin prisma filozofiei şi spiritualităţii japonezului. Aceste concepte sunt şi îndemnuri de care managerul trebuie să ţină seama dacă doreşte ca activitatea lui şi a companiei pe care o conduce să se orienteze ferm spre succes şi să evite neprevăzutul pieţei.

În partea a patra, „Teoria mea asupra umanităţii”, Inamori vorbeşte despre motivaţiile spirituale ale managerului, explicând pe larg dimensiunea spirituală a acţiunii şi comportamentului oamenilor, în general, a managerilor în special, cu accent deosebit pe grija acestora faţă de angajaţii proprii şi faţă de comunitate, iar pe plan mai larg, faţă de ţara căreia îi aparţin. Pildele invocate de autor pentru a explica importanţa factorului spiritual, de evidentă natură cvasireligioasă, chiar exagerarea acestui factor în abordarea subiectului central al cărţii şi anume „managementul de succes”, se constituie în argumente pentru o filozofie de viaţă bazată pe o voinţă puternică a omului şi pe gânduri şi fapte bune care-i pot schimba chiar şi soarta.

În ultima parte, intitulată „Reforma în Japonia”, Inamori prezintă, în sinteză, comunicarea pe această temă rostită de el în 1996, la Hiroshima, în care avertizează că fără reformarea birocraţiei administrative nipone care a ajuns să funcţioneze ca o „dictatură birocratică” şi fără schimbări substanţiale în structurile şi realităţile politice, fără renunţarea la egoismul corporaţiilor mari şi dereglementarea reglementărilor birocratice în vigoare, există posibilitatea reală ca democraţia japoneză, consacrată prin constituţia postbelică a Japoniei, să fie în mare pericol.

Prin această lucrare, antreprenorul vizionar şi omul de afaceri de succes şi filantrop, Kazuo Inamori, redefineşte imaginea managementului japonez al generaţiilor secolului 21 şi, aşa cum scrie John Naisbitt, autorul lucrării „megatrands”, cartea Pentru oameni şi profit – O filozofie a afacerilor secolului 21 se constituie într-un exemplu în care Orientul instruieşte Occidentul în materie de management, în beneficiul tuturor.

[modifică] Bibliografie

• Florea ŢUIU, „Oameni şi profit”, „Studii nipone” (An II, nr.2, ianuarie - februarie 2001)