Dinastia macedoneană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dinastia macedoneană (867-1056 AD) a împăraţilor bizantini a fost întemeiată de Vasile I, după asasinarea împaratului bizantin Mihai III Beţivul. Vasile I îl reneagă pe Fotie, printr-un sinod ţinut la Constantinopol şi restabileşte unitatea dintre Roma şi Bizanţ.
Sub dinastia macedoneană , Imperiul Bizantin redus la Asia Mica, Grecia şi Balcani sub efectul invaziilor arabe şi nemaiţinând decît câteva insuliţe în Italia, departe de a fi slabit, îşi găseşte o noua omogenitate.El cunoaşte a doua epoca de aur dupa veacul lui Iustinian.
- 886- 912 AD : domnia împaratului bizantin Leon VI Înţeleptul care promulgă Bassilicalele opera de reformă a Codului Iustinian întreprinsă de Vasile I.
- 945-959 AD : începe domnia personală a lui Constantin VII Porfirogenetul , protector al artelor şi al literaturii , el însuşi scriitor şi autor de tratate.
- 959-976 : urmează împaratul bizantin Roman II.
- 976-1025 : Începe domnia lui Vsile II , cel mai ilustru împărat din dinastia macedoneană sub care Imperiul Bizantin atinge apogeul. 1018 -Bulgaria devine provincie bizantină, cucerită de Vasile II
[modifică] Surse
- LAROUSSE, Cronologia Universală.
