Cârmă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
La nave, o cârmă este un dispozitiv sub forma unui panou vertical, articulat la pupa, în planul diametral al navei, cu scopul de a-i asigura guvernarea şi manevrarea. Poate fi metalică sau din lemn (la navele de lemn). Panoul, numit safran sau pară se prinde prin balamale speciale de etamboul cârmei; prin intermediul unei instalaţii de guvernare, care acţionează asupra axului cârmei. Cârma poate fi orientată în borduri pînă la unghiuri de aproximativ 35°. Suprafaţa activă (imersă) a safranului se calculează în raport cu suprafaţa planului de derivă al navei. La mersul înainte, cînd cârma este orientată într-un bord apare o forţă normală pe safran, cu punct de aplicaţie la aproximativ 1/3—1/5 din lăţimea acestuia şi spre partea sa anterioară, care are ca efect principal girarea navei în bordul în care s-a pus cârma şi ca efect secundar reducerea vitezei navei.
După poziţia axului faţă de safran, cârmele pot fi:
- a) normale, cu axul la partea anterioară;
- b) compensate;
- c) semicompensate.
După modul de fixare de corpul navei, cârmele pot fi:
- a) articulate pe etambou (prin balamale);
- b) fixate pe axul propriu (cu călcîi şi crapodină);
- c) suspendate pe axul propriu.
Pentru micşorarea rezistenţei la înaintarea navei se construiesc cârme speciale cu safran hidrodinamic, tip Oertz sau cârme active.
La fluvii, şi în genere în ape puţin adânci, se utilizează cârme de înălţime mică şi lăţime mare sau cârme cu safrane multiple acţionate simultan, tip Nitzler ori tip Flettner.
Tot la fluvii, unele nave dispun şi de cârme la prova spre a uşura întoarcerile în locuri înguste.
La remorcherele portuare moderne, caracterizate prin manevrabilitate maximă se utilizează cârmele diuză, care au forma unor tuburi uşor tronconice în interiorul cărora sunt montate elicile propulsoare. Cârmele diuză îşi exercită capacitatea de guvernare atât prin efectul vitezei navei, dar mai ales prin efectul curentului aspirat sau respins al elicei, care acţionează sub forma unui jet reactiv.
