Bun final
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În economie un bun final sau un produs finit este considerat acel bun care este de preferinţă consumat, în loc să fie folosit la producerea unui alt bun. De exemplu, o maşină vândută unui consumator este un bun final; componentele acesteia, cum ar fi roţile vândute manufactorului maşinii nu sunt bunuri finale; acestea sunt bunuri intermediare folosite pentru a realiza bunul final.
Atunci când este folosit în calculul venitului naţional şi al output-ului, termenul bun final include doar bunurile noi.
De exemplu PIB include itemi luaţi în calcul într-un an precedent pentru a preveni dubla numărare a acestora, deoarece în acest caz producţia se bazează pe vânzări ale aceluiaşi item la mâna a doua sau a treia.
Bunurile de larg consum sunt considerate la fel ca şi bunurile finale, singura diferenţă fiind că acestea sunt destinate special pieţei consumului de masă. De exemplu bunurile de larg consum nu includ investiţiile în obiecte preţioase, cum sunt antichităţile, chiar dacă acestea sunt bunuri finale.
| Tipuri de bunuri economice |
|---|
|
bun colectiv (bun social) - bun privat - bun comun - bun de tip club - bun public - bun public global - bun contabil bun durabil - bun perisabil |
