Aldous Huxley

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aldous Leonard Huxley (26 iulie, 1894 – 22 noiembrie, 1963) a fost un scriitor britanic care a emigrat în Statele Unite. A fost un membru al faimoasei familii Huxley care a dat un mare număr de minţi ştiinţifice briliante. Este cunoscut pentru romanele, pentru eseurile, povestirile, literatura de călătorie, scenariile sale de film. Dacă la începutul vieţii a fost un umanist, a devenit la finalul ei interesat de subiecte spiritualiste, cum ar fi parapsihologia şi filozofia mistică.

Cuprins 1 Biografie 2 Opera timpurie 3 Activitatea de publicist 4 Opera de maturitate 5 Anii bătrâneţii 6 Influenţa operei sale asupra scriitorilor români 6.1 Moartea şi ce a urmat după ea 7 Scenarii de film 8 Selecţie din operele sale 9 Operele sale în ordinea cronologică a scrierii lor 9.1 Romane 9.2 Povestiri 9.3 Poezie 9.4 Literatură de călătorie 9.5 Eseuri 9.6 Filozofie 9.7 Biografii 9.8 Literatură pentru copii 9.9 Colecţii 10 Detalii comune 11 Bibliografie 12 Legaturi externe

[modifică] Biografie

Huxley s-a născut in Godalming, Surrey, Anglia. Era fiul scriitorului Leonard Huxley din prima căsătorie cu Julia Arnold şi nepotul celui mai fervent apărător al lui Charles Darwin, Thomas Huxley. Fratele său, Julian Huxley a fost un biolog faimos pentru ideile din categoria teoriei evoluţioniste.

Huxley era un copil deşirat, destul de fragil alcătuit, dar cu calităţi intelectuale peste medie. Tatal său era şi botanist şi Aldous şi-a inceput aventura cunoaşterii în laboratorul echipat cu aparatură de ultimă oră al tatălui său, apoi a continuat-o într-o şcoala care se numea Hillside, sub supravegherea mamei sale, până la moartea prematură a acesteia. De la vârsta de 9 ani Aldous a fost mai apoi educat într-o şcoală cu internat britanică. Avea de mic o abilitate deosebită în a manevra ideile.

Mama sa, Julia a murit în 1908, când Aldous avea 14 ani, iar sora sa, Roberta a murit dintr-o alta cauză în aceeaşi lună cu mama sa. Trei ani mai târziu, Aldous a suferit de o boală rară, (keratitis punctata) care i-a redus considerabil vederea. Fratele său mai mare, Noel, s-a sinucis în 1914. Semi-orbirea (ce i-a inspirat romanul Orb prin Gaza) l-a ţinut pe Aldous departe de front în primul război mondial. Când şi-a revenit şi a început să vadă, a urmat cursurile de literatură engleză la colegiul Balliol, Oxford.

Imediat ce şi-a incheiat studiile la Balliol, Huxley a devenit dator vândut tatălui său şi a fost nevoit să lucreze ca să-şi plătească datoria acumulată. A avut o slujbă de scurtă durată în 1918 la Ministerul Aerului, unde se ocupa de proviziile armatei, dar cariera de funcţionar nu l-a atras, aşa ca s-a orientat spre o cariera literară.

[modifică] Opera timpurie

Huxley a terminat primul său roman la vârsta de 17 ani, dar cariera de scriitor profesionist şi-a început-o abia pe la 20 de ani. A scris câteva capodopere ale literaturii engleze, utopia Brave New World (Brava lume nouă), şi un roman eseu despre pacifism, Orb in Gaza). Huxley a fost puternic influenţat de F. Matthias Alexander, pe care l-a inclus ca personaj în romanul Orb în Gaza.

[modifică] Activitatea de publicist

Dupa război Huxley semneaza cronici literare si plastice in mai multe reviste, printre care Atheneum, condusa de criticul John Middleton Murry, şi Westminster Gazette. In 1916 publică volumul de versuri Roata în flăcări. Debutul in proza se produce patru ani mai tarziu, in 1920, cu un volum de nuvele, Limbo, iar în anul următor apare primul sau roman, Galben crom. Admirator al literaturii franceze (numeroasele cronici literare si recenzii publicate o dovedesc pe deplin), Aldous Huxley s-a modelat ca scriitor graţie lecturilor din operele lui Denis Diderot, Voltaire, Baudelaire, Marcel Proust, Andre Gide ori Anatole France. Avea o mare admiratie pentru Shakespeare si, dintre contemporani, pentru prietenul sau D.H. Lawrence. Autor prolific, lui Huxley i-au apărut de-a lungul vietii peste patruzeci de volume, cele mai semnificative scrise in deceniile al treilea şi al patrulea ale secolului trecut.

[modifică] Opera de maturitate

Fiind deja un autor satiric şi un gânditor politic redutabil, în timpul primului război mondial, Huxley a locuit la Garsington Manor, reşedinţa doamnei Ottoline Morrell. Mai târziu, în romanul Galben crom (1921) a caricaturizat modul de viaţă al celor de la Garsington, dar a rămas prieten al familiei Morrells. S-a căsătorit, de altfel, cu Maria Nys, pe care a cunoscut-o chiar la Garsington.

Huxley s-a mutat apoi la Llano, California în 1937, dar, exact ca şi în cazul prietenului său, filozoful Gerald Heard, care l-a urmat la scurt timp, i s-a refuzat acordarea cetăţeniei americane pentru că nu a dorit să renunţe la ideile sale pacifiste pentru nişte false convingeri religioase . În cartea sa din 1937 Scopuri şi mijloace, Huxley explică faptul că în civilizaţiile moderne majoritatea oamenilor doresc o lume a libertăţii, păcii, dreptăţii, şi dragostei frăţesti, deşi nu au nici cea mai vagă idee cum să o realizeze.

În 1938 Huxley devine prietenul filozofului indian J. Krishnamurti, pe care îl admira nespus. Devine un vedantist din cercul lui Swami Prabhavananda, şi îl introduce şi pe Christopher Isherwood în acesta cerc. Imediat după această experienţă scrie cartea sa fundamentală în materie de idei şi valori spirituale, Filozofia perenă, în care analizează scrierile unor mari gânditori mistici.

Vederea sa a fost slabă în ciuda scurtei perioade de refacere care i-a permis, totuşi, să studieze la Oxford. În 1939 a auzit de Metoda Bates pentru creşterea naturală a vederii, şi de Margaret Corbett, care i-a predat-o. El a pretins într-o carte intitulată Arta de a vedea (joc de cuvinte în limba engleză, titlul cărţii se mai poate traduce si prin "arta de a înţelege"), care a apărut în SUA în 1942, şi în 1943 în Marea Britanie, că vederea i s-a îmbunătăţit substanţial în urma aplicării acestei metode. El a mărturisit că după ce a aplicat această metodă, putea citi fără ochelari pentru prima după 25 de ani .

[modifică] Anii bătrâneţii

A început şedinţe de meditaţie şi a devenit vegetarian. Poate şi din acest motiv operele lui au fost puternic influenţate de misticism şi a început să experimenteze un drog halucinogen, mescalina, care i-a fost prezentat pentru prima oară de psihiatrul Humphry Osmond în 1953. Experienţele sale după ingerarea acestui drog psihedelic sunt descrise în eseul Uşile percepţiei (titlul derivă de la câteva rânduri dintr-un poem compus de William Blake) şi romanul Rai şi Iad. Titlul eseului a inspirat de asemenea numele formaţiei de rock The Doors. Scrierile lui Huxley au fost foarte populare în perioada hippie.

Interesul principal al lui Huxley nu viza o entitate vagă, misterioasă şi subiectivă, ci un misticism înalt pe care îl exprima prin termenul "filozofie perenă". În anii 50 interesul lui Huxley pentru cercetările din câmpul psihismului uman creşte.

Prima sa soţie, Maria Ney, a murit de cancer la sân în 1955, şi în 1956 el s-a recăsătorit cu Laura Archera, care era şi ea scriitoare, şi care a redactat o biografie a soţului ei. În 1960, Huxley a fost diagnosticat ca având cancer la laringe. În anii care au urmat a scris utopia Insula, şi în ciuda stării de sănătate tot mai precară a ţinut conferinţe la institutul Esalen. În 1959, Huxley, care a rămas cetăţean britanic, a refuzat ordinul Knight Bachelor oferit de fundaţia Macmillan.

Ideile lui au stat la baza formării mişcării Potenţialului Uman. A fost invitat să ţină numeroase conferinţe de către mai multe universităţi americane prestigioase. Într-un asemenea discurs ţinut în 1961 la California Medical School în San Francisco, Huxley atrăgea atenţia: "Va exista, poate pentru generaţia următoare, o metodă farmaceutică de a-i determina pe oameni să-şi iubească respectivele servituţi şi de a produce dictaturi fără lacrimi, ca să spunem aşa, o metodă de a produce un fel de lagăr de concentrare pentru societăţi întregi, astfel încât oamenii, deşi le vor fi luate libertăţile, chiar îi va bucura această stare de fapt."

Părerile lui Aldous Huxley asupra rolului ştiinţei si tehnologiei (cum apar acestea exprimate, să spunem, în romanul utopic Insula) sunt similare celor ale unor prieteni ai săi americani, cum ar fi Lewis Mumford, Gerald Heard sau Buckminster Fuller şi E.F. Schumacher).

Printre umanişti, Huxley a fost considerat un intelectual de vârf. Deşi circumstanţele financiare l-au obligat să scrie foarte mult, gândirea si ideile sale încă se bucură de un înalt prestigiu. Cărţile sale figurează pe listele de lecturi obligatorii ale literaturii şi filozofiei engleze sau filozofiei moderne în multe dintre colegiile sau universităţile americane sau britanice.

[modifică] Influenţa operei sale asupra scriitorilor români

Aldous Huxley a avut o influenţă puţin cercetată asupra prozatorilor români interbelici. Criticul Iulian Băicuş în Dublul Narcis a pus în evidenţă faptul că textele lui Huxley l-au influenţat mai ales în perioada tinereţii pe Mircea Eliade, influenţă recunoscută de acesta şi în Jurnalul său. Eliade l-a întâlnit pe fratele scriitorului, biologul Julian Huxley, după moartea acestuia şi şi-a notat în Jurnal bucuria acestei intâlniri. Personajul Dania din romanul Jocurile Daniei scris de Anton Holban a fost modelat după Grace, unul din personajele unei povestiri a lui Aldous Huxley, iar romanul Punct. Contrapunct i-a furnizat prozatorului român interbelic idea romanului muzical, construit prin tehnica contrapunctului, teoretizat pentru prima oară de Huxley.

[modifică] Moartea şi ce a urmat după ea

Pe patul de moarte, fără să mai poată vorbi, i-a cerut în scris soţiei sale Laura 100 µg de "LSD, într-o injectie intramusculară". Ea a acceptat aceasta "eutanasie" şi Aldous Huxley a murit uşor a doua zi, pe data de 22 noiembrie, 1963. Moartea sa a fost eclipsată de asasinarea Preşedintelui John Fitzgerald Kennedy, şi de moartea autorului britanic C. S. Lewis.

Romanele satirice, distopice sau utopice ale lui Huxley nu îşi ratează niciodată scopul de a-şi pune cititorul pe gânduri. Acelaşi lucru se poate spune şi despre colecţiile sale de eseuri.

[modifică] Scenarii de film

Huxley a scris multe scenarii de film, iar romanele sale au fost adaptate pentru cinema sau televiziune.

A scris scenarii pentru Compania Walt Disney şi filmul de animaţie Alice în ţara minunilor, a supervizat două producţii ale romanului Brava lume nouă, o ecranizare a romanului Punct. Contrapunct, alta pentru Orb în Gaza, şi, în fine, ultima pentru Maimuţa şi esenţa.

[modifică] Selecţie din operele sale

[modifică] Operele sale în ordinea cronologică a scrierii lor

The Burning Wheel, 1916;

The Defeat of Youth, 1918;

Limbo, 1920;

Crome Yellow, 1921;

Antic Hay, 1923;

On the Margin, 1923;

Along the Road, 1925;

Those Barren Leaves, 1925;

Jesting Pilate, 1926;

Essays New and Old, 1926;

Proper Studies, 1927;

Point Counter Point, 1928;

Do What You Will, 1929;

Holy Face, and Other Essays, 1929;

Brief Candles, 1930;

The World of Light, 1931;

Music at Night, 1931;

The Letters of D. H. Lawrence, 1932 (ed.);

Brave New World, 1932;

Beyond the Mexique Bay, 1934;

Eyeless in Gaza, 1936;

The Olive Tree, and Other Essays, 1936;

Stories, Essays, and Poems, 1937;

Ends and Means, 1937;

An Encyclopaedia of Pacifism, 1937 (ed.);

After Many a Summer Dies the Swan, 1938;

Time Must Have a Stop, 1944;

The Perennial Philosophy, 1946 (ed.);

Ape and Essence, 1948;

The Perennial Philosophy, 1948;

Gioconda Smile, 1948;

Themes and Variations, 1950;

The Devils of Loudon, 1952;

The Doors of Perceprion, 1954;

Adonis and the Alphabet, 1956;

Collected Short Stories, 1957;

The World of Aldous Huxley,

1957; Brave New World Revisited, 1958;

Collected Essays, 1959; On Art and Artist, 1960;

Selected Essays, 1961;

Literature and Science, 1963;

Letters of Aldous Huxley, 1969;

The Collected Works of Aldous Huxley, 1970;

Huxley and God, 1992; Hearst Essays, 1994;

Between the Wars, 1994;

The Hidden Huxley, 1994.

[modifică] Romane

• Galben crom (1921)
• Fân antic (1923)
• Frunze uscate (1925)
• Punct. Contrapunct (1928)
• Brava lume nouă (1932)
• Orb în Gaza (1936)
• După multe veri (1939)
• Timpul are un sfârşit (1944)
• Maimuţă şi esenţă (1948)
• Geniul şi zeiţa (1955)
• Insula (1962)

[modifică] Povestiri

• Limbo (1920)
• Lumânări stinse (1930)
• Două sau trei Graţii|Grace
• Micul mexican
• Miinile lui Iacob, o fabulă (sfârşitul deceniului al treilea al secolului XX)

[modifică] Poezie

• Roata de foc (1916)
• Iona (1917)
• Înfrângerea tinereţii (1918)
• Leda (1920)
• Arabia Infelix (1929)
• Cicadele si celelalte poeme (1931)

[modifică] Literatură de călătorie

• Pe drum (1925)
• Bufonul lui Pilat (1926)
• Dincolo de golful Mexic (1934)

[modifică] Eseuri

• Fă ceea ce vrei (1929)
• Măslinul (1936)
• Arta de a vedea (1942)
• Mâine, mâine, mâine (1952)
• Uşile percepţiei (1954)
• Rai şi iad (1956)
• Brava lume nouă revizitată]] (1958)
• Literatură şi ştiinţă]] (1963)

[modifică] Filozofie

• Scopuri şi mijloace (1937)
• Filozofia perenă (1944)

[modifică] Biografii

• Eminenţa gri (1941)
• Diavolii din Lodun (1952)

[modifică] Literatură pentru copii

• Ciorile din Pearblossom (1967)

[modifică] Colecţii

• Text şi pretext (1933)
• Antologia prozei scurte (1957)
• Moksha: scrieri despre experienţe psihedelice şi vizionare (1977)

[modifică] Detalii comune

• Avea şase picioare şi câţiva inci înaltime;
• A studiat baletul timp de citiva ani;
• A fost profesorul lui George Orwell's de limba franceză pentru un semestru la Eton.

[modifică] Bibliografie

• Mircea Eliade, Despre Aldous Huxley, în antologia Drumul spre centru, Editura Univers, 2000, ediţie de Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu.

[modifică] Legaturi externe

• Format:Isfdb name
• Format:Autor gutemberg
• SomaWeb: Extinsa bibliografie Aldous Huxley
• Neurotheology: dedicat lui Aldous Huxley
• The Ultimate Revolution (conferinta la UC Berkeley, 20 martie, 1962)]
• Brave New World, cartea completa