Torino
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||
| Amplasare | |||||
| Ţară | Italia | ||||
| Regiune | Piemont | ||||
| Atestare documentară | – | ||||
| Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]]) | 857.433 (2002) | ||||
| Suprafaţă | 130 km² | ||||
| Densitatea populaţiei | 6.596 loc./km² | ||||
| Altitudine | 240 m n.m. | ||||
| Localităţi suburbane | {{{componenţă}}} | ||||
| Primar | Sergio Chiamparino | ||||
| Sit web | ro Sit web oficial | ||||
| [[Imagine:{{{harta administrativă}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Torino]] | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Harta administrativă a oraşului în cadrul judeţului | |||||
Torino (Turin în piemonteză şi occitană) este un important oraş industrial în nord-vestul Italiei. Este situat pe malul stâng al râului Po, aproape de confluenţa sa cu râurile Sangone, Dora Riparia şi Stura di Lanzo. Cu o populaţie de 862.000 de locuitori şi 1.700.000 în zona metropolitană, este cel mai mare oraş şi capitala regiunii Piemont şi totodată a provinciei omonime. Torino a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă din 2006.
Cuprins |
[modifică] Geografie
Torino este amplasat pe o suprafaţă de 130 km² într-o câmpie delimitată de râurile Stura di Lanzo, Sangone şi Po (care traversează oraşul de la sud la nord). Un alt râu care traversează oraşul este Dora Riparia. Po separă partea deluroasă a oraşului de câmpia torineză, ce scade în altitudine de la 280 la 220 de metri (de la vest spre est). Oraşul este înconjurat la vest şi la nord de Alpi iar în sud se află colinele Monferrato. Piaţa Castello este piaţa centrală a oraşului.
[modifică] Istorie
Înainte de epoca romană, zona Torino era locuită de o populaţia de taurini; numele nu semnifică neapărat etimologic cuvântul taur - care devine ulterior simbolul cetăţii, ci mai degrabă cuvântul celtic „tau“ (munte). Aşezarea iniţială, Taurisia a fost distrusă parţial de cartaginezi în timpul invaziei lui Hannibal din 218 î.Hr. În secolul I d.Hr., romanii au întemeiat în această zonă o tabără militară Castra Taurinorum, care a fost mai târziu închinată lui Augustus (Augusta Taurinorum). Planul stradat actual păstrează structura romană, cu 3-4 axe orizontale intersectate în unghi drept de mai multe străzi perpendiculare.
În 69, oraşul a fost distrus parţial într-un incendiu în timpul unei lupte dintre armatele lui Othon şi Vitellius.
În secolul al VI-lea devine ducat lombard; în 773 este cucerit de trupele lui Carol cel Mare, devenind un comitat francez. În secolele XII şi XIII devine oraş liber şi trece în administrarea Casei de Savoia. Ocupat de francezi în 1536–1562, a revenit sub autoritatea ducilor de Savoia prin Emanuele Filiberto, Ducele Cap de Fier, care a stabilit capitala Ducatului de Chambéry la Torino (sub pretextul de a scurta drumul cardinalului de Milano, Carol Borromeo, care făcuse o promisiune - să meargă pe jos pentru a venera Giulgiul din Torino). La începutul secolului al XVIII-lea, în timpul războaielor pentru tronul spaniol, oraşul a fost locul de desfăşurarea al unui lung asediu, întreprins de armata franceză; erou al acelor zile a fost Pietro Micca. Asediul s-a încheiat prin victoria lui Eugen de Savoia asupra forţelor franceze în 1706. În urma victoriei, prin Tratatul de la Utrecht (1713) Ducatul devine Regat iar în următoarele decenii se consolidează puterea sabaudă (v. Regatul Sardiniei). În acelaşi an, pentru a mulţumi Fecioarei Maria, regele construieşte o biserică pe colina care domină orizontul oraşului: celebra biserică Superga. În 1798 Carol Emanuel al IV-lea de Savoia a fost forţat de francezi conduşi de Napoleon să abdice şi să părăsească oraşul. În această perioadă oraşul suferă o importantă transformare: au fost demolate, din ordinul lui Napoleon, zidurile ridicate începând cu jumătatea secolului XVI, care protejaseră oraşul vreme de două secole. În 1814, după o serie de înfrângeri suferite de francezi Casa de Savoia revine la cârma Ragatului prin Victor Emanuel I de Savoia.
În anii 1850-60, reformele politico-sociale, munca de sistematizare dusă de Cavour, împreună cu mişcările democratice, au pus bazele procesului de unificare naţională.
După unificarea Italiei, Torino a fost capitala Regatului Italiei între 1861 şi 1865, după care aceasta a fost mutată pentru scurt timp la Florenţa şi finalmente la Roma în 1870. Pierderea funcţiei de capitală a fost o lovitură dură la adresa oraşului, care a trebuit să se reinventeze ca centru manufacturier şi industrial.
În secolul XX, Torino trece printr-o fază de dezvoltare culturală şi economică intensă. În 1899 este înfiinţată Fiat (Fabrica Italiana Automobili Torino, Fabrica Italiană de Automobile Torino). Importanţa industriei automobilistice a umbrit numeroasele iniţiative din alte sectoare economice, precum industria de confecţii (Venchi Unica), alimentară (Cirio) şi cinematografică (FERT). Primul război mondial şi ulterior perioada fascistă au dat un impuls puternic producţiei industriale.
Înainte şi în timpul celui de-al doilea război mondial, Torino devine un punct nevralgic al revoltelor sociale şi al opoziţiei faţă de fascism. În 1943, la Torino a izbucnit o importantă grevă muncitorească care s-a extins în alte oraşe şi a condus la căderea regimului. Datorită prezenţei industriilor grele (armamente, vehicule, dar şi industria metalurgică) a suferit distrugeri masive.
După cel de-al doilea război mondial Torino cunoaşte o perioadă de dezvoltare industrială intensă, împărţind "miracolul economic" cu Milano, dar îşi pierde importanţa culturală de după Eliberare.
În deceniile următoare, Torino a fost invadat de imigranţi din regiunea Veneto şi sudul Italiei. În prezent, Torino se află într-o perioadă de incertitudine, datorată de sistematizarea urbanistică şi renaşterea culturală pe de-o parte şi declinul economic rezultat din criza industriei automobilistice pe de altă parte. Torino va găzduia Olimpiada de iarnă din februarie 2006.
[modifică] Obiective turistice
Unul dintre simbolurile de referinţă ale oraşului este Mole Antonelliana (sec. XIX), în cadrul căruia funcţionează Muzeul Naţional al Cinematografiei italiene. Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul (sec. XV) găzduieşte Giulgiul din Torino, o pânză veche cu o urmă imprimată de corpul unui om, despre care se crede că este pânza care l-a acoperit pe Isus în mormântul său. Muzeul antichităţii egiptene din oraş găzduieşte a doua cea mai valoroasă colecţie egipteană din lume, după cel din Cairo.
Torino pune la dispoziţia vizitatorilor un circuit de mare valoare istorică şi arhitecturală: reşedinţele Casei de Savoia. Pe lângă Palatul Regal, reşedinţa oficială a ducilor de Savoia până în 1865, circuitul cuprinde palate, reşedinţe şi castele din centrul oraşului şi din împrejurimi. În Torino se mai află Palatul Chiablese, Muzeul Regal de Arme, Biblioteca Regală, Palatul Carignano, Villa della Regina, Castelul Valentino şi Palatul Madama. Acesta din urmă este adevăratul centru metaforic şi geografic al oraşului. Anumite părţi din construcţie datează din epoca romană (este vorba de două dintre cele patru turnuri). În Evul Mediu, a fost transformat în castel prin construirea a două turnuri noi. Palatul a fost renovat ulterior de mai multe ori şi ornat cu o splendidă faţadă, operă a lui Filippo Juvarra.
În afara oraşului, demne de vizitat sunt castelele Rivoli, Moncalieri, Venaria, Agliè, Racconigi şi Govone. Unele dintre acestea (în primul rând Rivoli, cu muzeul omonim) găzduiesc evenimente, expoziţii şi iniţiative culturale de interes local şi nu numai. În 1997, acest complex de monumente istorice a fost declarat patrimoniu UNESCO. În castelul Stupingi poate fi admirată căsuţa de vânătoare (palazzina di caccia) a lui Filippo Juvarra, un celebru arhitect italian cu viziuni cosmopolite.
Pe colinele care mărginesc oraşul se află Basilica Superga, de unde se învăluie o privelişte spledidă spre vârfurile acoperite de zăpadă ale Alpilor.
Oraşul este faimos totodată ca platou de filmare pentru filmele clasice Jaf în stil italian (1969) cu Michael Caine (există un tur al tuturor locaţiilor de filmare) şi Deep Red (1975), realizat de regizorul italian Dario Argento.
[modifică] Populaţie şi administraţie
Torino avea în 2002 o populaţie de 857.433 de locuitori, cu o densitate de 6.596 loc./km². În ultimii trei ani, a crescut în termeni de populaţie cu mai puţin de 0.5%, fapt care se explică prin rata scăzută a natalităţii; acest fapt determină o populaţie îmbătrânită. Aproximativ 12,4% din populaţie are sub 14 ani, în timp ce pensionarii numără 20,8% din populaţie. Oraşul a înregistrat o creştere a ratei imigraţiei, inclusiv în zonele suburbane. Populaţia este în mare parte de etnie italiană (92.1%), însă există şi câteva grupuri minoritare: români (2.3%), marocani (1.5%), peruvieni (0.5%) şi albanezi (0.4%).
Sergio Chiamparino este în prezent primarul oraşului Torino, ales în mai 2001 pe un mandat de 5 ani. El reprezintă coaliţia de centru-stânga.
[modifică] Circumscripţii
Oraşul Torino este împărţit în zece circumscripţii, compuse din mai multe cartiere istorice:
- Circumscripţia 1: Centru - Crocetta
- Circumscripţia 2: Santa Rita - Mirafiori Nord
- Circumscripţia 3: San Paolo - Cenisia - Pozzo Strada - Cit Turin - Borgata Lesna
- Circumscripţia 4: San Donato - Campidoglio - Parella
- Circumscripţia 5: Borgo Vittoria - Madonna di Campagna - Lucento - Vallette
- Circumscripţia 6: Barriera di Milano - Regio Parco - Barca - Bertolla - Falchera - Rebaudengo - Villaretto
- Circumscripţia 7: Aurora - Vanchiglia - Madonna del Pilone
- Circumscripţia 8: San Salvario - Cavoretto - Borgo Po
- Circumscripţia 9: Nizza Millefonti - Lingotto - Filadelfia
- Circumscripţia 10: Mirafiori Sud
[modifică] Oraşe înfrăţite
Torino se înfrăţeşte cu:
Chambéry
Köln
Esch Sur Alzette
Glasgow
Liège- Lille
Rotterdam
Campo Grande
Cordoba
Detroit
Gaza
Haifa
Nagoya
Quetzaltenango
Shenyang
[modifică] Economie
În zilele noastre, Torino este un important centru industrial, cunoscut în mod deosebit în industria automobilistică, ca sediu al companiei Fiat. În oraş se află faimoasa clădire Lingotto, la un moment dat cea mai mare fabrică de automobile din lume building, care în prezent găzduieşte un centru de conferinţe, o sală de concerte, o galerie de artă, un centru comercial şi un hotel. Torino a fost locul de naştere a mai multor companii italiene importante precum Lavazza, Cirio, SAI, Reale Mutua Assicurazioni, Toro Assicurazioni, Lancia, Italdesign (Giugiaro), Bertone, Pininfarina şi bănci importante ca Istituto Bancario San Paolo di Torino (actualmente Sanpaolo IMI) şi Martini.
Este de asemenea un centru al industriei aerospaţiale, prin compania Alenia. Câteva componente importante ale Staţiei Spaţiale Internaţionale, precum modulul logistic polivalent, au fost produse la Torino. Proiectele europene aerospaţiale viitoare vor fi dirijate de la Torino, de o nouă companie, NGL, o subsidiară a EADS (70%) şi Finmeccanica (30%).
Torino este totodată locul de naştere a mai multor sectoare ale economiei italiene, precum telecomunicaţiile (Società Idroelettrica Piemontese, actualmente Telecom Italia), radioteleviziunea (EIAR, actualmente RAI) şi cinematografia. Multe dintre aceste companii au fost mutate în alte părţi ale Italiei, însă Torino încă găzduieşte Muzeul Naţional al Cinematografiei.
Un alt sector important al economiei torineze este cel alimentar. Torino este recunoscut pentru ciocolata gianduiotto (numele vine de la o mască locală în Commedia dell'arte, şi anume Gianduja).
În prezent, în oraş se desfăşoară o serie de lucrări de sistematizare a drumurilor şi reţelei feroviare. Deşi aceste activităţi s-au intensificat cu ocazia Jocurilor Olimpice, o parte dintre acestea fuseseră planificate de mult timp. Câteva şantiere sunt antrenate în lucrări de decongestionare a traficului, prin construirea de pasaje şi variante. Există două proiecte de importanţă majoră care vor radicaliza forma sistemului de străzi a oraşului. Unul dintre acestea este 'Spina' ('coloana vertebrală') care constă în dublarea unei magistrale feroviare care trece prin oraş; calea ferată trecea peste un canal, care este acoperit acum de un bulevard; staţia ferată de pe această linie va deveni principala gară a oraşului ('Porta Susa'). Celălat proiect de importanţă majoră este construcţia unei linii de metrou bazată pe sistemul VAL. Acest proiect va fi continuat şi în anii următori, astfel încât să fie acoperită o parte mai mare din oraş, dar prima faza va fi finalizată în timp util pentru Jocurile Olimpice şi va lega oraşul Collegno cu gara 'Porta Nuova' din centrul oraşului Torino. Acest proiect de transport subteran are o rezonanţă istorică pentru Torino; torinezii visează la o linie de metrou de câteva decenii, primul proiect de acest gen datând încă din anii 60. De fapt, principala stradă centrală, Via Roma a fost construită în perioada fascistă deasupra unui tunel menit să găzduiască o linie subterană (actualmente tunelul este o parcare subterană).
[modifică] Trasport şi telecomunicaţii
[modifică] Aeroport
Torino este deservit de Aeroportul internaţional Sandro Pertini (TRN - LIMF) situat în localitatea Caselle Torinese. Aeroportul este legat de oraş prin linia feroviară Torino-Lanzo Torinese şi printr-o autostradă care racordată la şoseaua de centură din nord (Tangenziale Nord).
[modifică] Conexiuni stradale
Torino este un important nod stradal şi autostradal. Este punctul terminus a 5 autostrăzi:
- A4: Torino-Milano-Trieste
- A5: Torino-Ivrea-Aosta
- A6: Torino-Savona
- A21: Torino-Piacenza-Brescia
- A32: Torino-Bardonecchia-Traforo del Frejus
Există două şosele de centură (Nord şi Sud) care formează un semicerc în jurul oraşului şi două joncţiuni rutiere, spre aeroportul din Caselle Torinese şi în direcţia Pinerolo.
[modifică] Legături feroviare
Torino este un important nod feroviar. Principalele gări torineze sunt:
- Torino Porta Nuova (staţie pentru traficul de pasageri, cea mai importantă din nodul feroviar torinez şi a treia din Italia după numărul de pasageri)
- Torino Porta Susa şi Torino Lingotto (gări importante pentru traficul de pasageri)
- Torino Orbassano (gară de triaj, situată în sud-vestul oraşului).
Principalele căi feroviare care pleacă şi sosesc la Torino sunt spre Genova, Milano şi spre Franţa (via Modane). Există şi câteva căi secundare spre Aosta, Cuneo (CN), Savona, Pinerolo, Chieri, Lanzo Torinese şi Rivarolo Canavese.
Alte gări, utilizate în special de navetişti, sunt Torino Dora şi Torino Stura, pe traseul spre Milano şi Madonna di Campagna pe traseul spre Ciriè-Lanzo.
[modifică] Trasport urban
Reţeau de transport urban, gestionată de GTT, este constituită de linii de tramvai, autobuz şi feroviare. În curând se va inaugura linia 1 a metroului pe traseul Collegno - Porta Susa - Porta Nuova. Această linie de metrou se va baza pe sistemul VAL (deja utilizat în Lille, Toulouse şi Rennes), ghidat automat.
[modifică] Cultură
Universitatea din Torino (Universita degli Studi di Torino), principala instituţie universitară din oraş, a sărbătorit în 2004 600 de ani de existenţă. De asemenea, oraşul găzduieşte Universitatea Politehnică Torino şi Institutul European de Design.
Câteva case de editură italiene au sediul la Torino, printre care UTET, Einaudi, Bollati Boringhieri. La Torino se află orchestra simfonică naţională a Radioteleviziunii Italiene.
La Torino se află multe colecţii de artă importante: opere ale artiştilor italieni Leonardo da Vinci, Antonello da Messina, Beato Angelico, Andrea Mantegna, dar şi ale unor artişit străini precum Van Eyck, Rembrandt şi Van Dyck. Galleria civica d'arte moderna e contemporanea di Torino (GAM, Galeria Civică de Artă Modernă şi Contemporană) este al doilea muzeu de artă modernă din Italia, cu 5000 de picturi şi 400 de sculpturi.
Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, decoraţiunile luminoase de sfârşit de an sunt încredinţate artiştilor contemporani: festivalul Luci d'artista durează din noiembrie până la jumătatea lunii ianuarie.
Contribuţia numeroşilor intelectuali torinezi în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial a avut un aport considerabil în cultural-politicul italian. Printre alţii se numără grupul de elevi şi profesori care a militat în cadrul mişcării antifasciste „Justiţie şi Libertate“ (printre alţii, Leone şi Natalia Ginzburg, Alessandro Galante Garrone, Vittorio Foa şi profesorul Norberto Bobbio).
Oraşul are o lungă tradiţie cinematografică: pe lângă aprecierea de care se bucură ca platou de filmare, Torino găzduieşte Muzeul Naţional al Cinematografiei, precum şi diverse festivaluri şi saloane cinematografice.
[modifică] Torino, capitala mondială a cărţii
După Alexandria, Madrid, New Delhi, Anvers şi Montreal, UNESCO a ales Torino pentru titlul de capitală mondială a cărţii în perioada aprilie 2006 - aprilie 2007. Permiul a reprezentat o recunoaştere a activităţii de promovare a lecturii întreprinsă de municipalitate prin Târgul de carte, una dintre cele mai importante manifestări de acest tip din Europa.
[modifică] Torino, capitala mondială a designului 2008
Torino va deveni în 2008 capitala mondială a designului. Titlul a fost conferit la Copenhaga de International council of societies of industrial design, autoritatea supremă în acest domeniu. În 2009 se va deschide un Centru de design, care va prelua cursurile de design de la Politehnică (1000 de studenţi).
[modifică] Viaţă de noapte
De câţiva ani, oraşul Torino şi-a descoperit o nouă vocaţie, ca loc de distracţie pentru tineri şi nu numai.
Malul râului Po (Murazzi) este locul preferat pentru o plimbare estivală. Aici se găsesc numeroase localuri: restaurante, discoteci, cluburi, librării, care oferă oportunităţi de distracţie până târziu noaptea.
În Quadrilatero Romano (Cadrilaterul Roman), zona centrală şi veche a oraşului, se află numeroase taverne, vinerii şi restaurante care oferă cele mai bune specialităţi gastronomice din oraş.
O altă zonă cunoscută ca loc de recreare este Borgo Dora. Zona este plină de restaurante şi locuri de destindere, şi exprimă totodată multiculturalitatea torineză. Pe durata festivalului Notte Bianca (care se desfăşoară de două ori pe an), Borgo devine centrul distracţiei în oraş: magazinele şi barurile rămân deschise, şi sunt organizate concerte şi diferite spectacole. Totul până dimineaţa.
[modifică] Sport
Stadio delle Alpi găzduieşte meciurile de acasă ale echipelor Juventus şi FC Torino.
La Torino vor avea loc Jocurile celei de a XX-a Olimpiade de iarnă în februarie 2006, şi vor fi urmate de Jocurile Paralimpice în martie acelaşi an şi de Jocurile Universitare de iarnă în 2007. Torino a mai găzduit două Universiade de vară în 1959 şi respectiv 1970. În 2006 se vor desfăşura aici şi Olimpiada de şah şi Campionatul mondial de scrimă.
La 4 mai 1949, întreaga echipă de fotbal torineză, atunci cea mai puternică din Italia, a pierit într-un incident aviatic la întoarcerea de la un meci amical desfăşurat la Lisabona. Simbolul indiscutabil al echipei de atunci era Valentino Mazzola, tatăl lui Ferruccio şi al lui Sandro Mazzola, amândoi jucători de fotbal.
Pe 27 mai 2005 a 18-a etapă a Turului Italiei, o etapă contra cronometru, s-a încheiat la Torino cu victoria lui Ivan Basso.
Federaţia Internaţională de Canotaj (Fédération Internationale des Sociétés d'Aviron) a fost înfiinţată la Torino pe 25 iunie 1892.
[modifică] Monumente şi locuri de interes
[modifică] Monumente
- Basilica Superga
- Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul
- Mole Antonelliana
- Palatul Madama
- Palatul Oraşului
[modifică] Muzee
- Galleria civica d'arte moderna e contemporanea di Torino (GAM)
- Museo Egizio
[modifică] În împrejurimi
- Reşedinţele Casei de Savoia
[modifică] Torinezi faimoşi şi personalităţi legate de Torino
- Giovanni Agnelli, fondatorul Fiat
- Pierre Paul Caffarel, om de afaceri în industria ciocolatei
- Camillo Benso, conte de Cavour, politician
- Luigi Lavazza, om de afaceri în industria cafelei
- Umberto Eco, filozof şi scriitor
- Victor Emanuel al II-lea al Italiei, regele Piemontului şi primul rege al Italiei unificate
