Chimie organică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Chimia organică este ramura chimiei care se ocupă cu studiul structurii, proprietăţilor, reacţiilor şi sintezei compuşilor organici. Compuşii organici sunt substanţe alcătuite în principal din carbon şi hidrogen, dar pot conţine şi oxigen, azot, sulf, fosfor sau bor, precum şi restul elementelor, dar în cantităţi mult mai mici.
Din punct de vedere istoric, prima substanţă organică creată artificial a fost sintetizată de către Friedrich Wöhler în anul 1828. Prin distilarea uscată a oaselor, Woehler a obţinut ureea.
Primul colorant chimic a fost negrul de anilină, obţinut de William Henry Perkin în 1856.
Compuşii organici pot fi caracterizaţi prin nomenclatura substanţelor organice, care atribuie un nume stabilit printr-un set de reguli stricte elaborate de către IUPAC.
Dintre substanţele organice cu importanţă practică, amintim: metan, etenă, acetilenă, benzen, toluen, alcool etilic, alcool metilic, formaldehidă, acetaldehidă, acid acetic, acid formic, glucoză, fructoză.
Câteva dintre categoriile de substanţe organice sunt:
- Alcani
- Alchene
- Alchine
- Arene
- Alcooli
- Fenoli
- Amine
- Aldehide şi Cetone
- Acizi carboxilici şi derivaţii lor funcţionali:
- Aminoacizi şi derivaţii lor funcţionali:
- Zaharide
- Monozaharide
- Oligozaharide
- Polizaharide.
[modifică] Vezi şi
- Aldehidă
- Alchină
- Chimie organică
- Acid carboxilic
- Acetilenă
- Regula Markovnikov