Uree

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Urea

Ureea este compusul organic cu formula moleculară CH₄ON₂. Ureea este, de fapt, diamida acidului carbonic, deci o amidă. Se numeşte aşa deoarece se obţine din acidul carbonic (sifon), printr-o dublă reacţie a acidului cu amoniacul.

, monoamidă a acidului carbonic (acid carbanic);

Structura rezultată este instabilă, deci reacţia se repetă la produs.

Ureea este prima substanţă de tip organic obţinută artificial, în laborator, din substanţe anorganice (cianatul de amoniu - NH₄NCO), creatorul ei fiind Friedrich Wöhler, în 1828. Ecuaţia reacţiei lui Wöhler este:

, la temperatură şi presiune înalte.

Din punct de vedere industrial, ureea se obţine conform următoarei ecuaţii:

, la o temperatură de 1500°C şi presiune înaltă.

Ureea este o substanţă solidă, cristalizată, solubilă în H₂O. Chimic vorbind, ea se comportă ca amidele. Se foloseşte, de obicei, ca îngrăşământ agricol, alături de N, în industria medicamentelor şi la obţinerea de produşi macromoleculari de policondensare cu aldehida formică.