Detergenţi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Detergenţii sunt produşi de sinteză, având o structură asemănătoare cu cea a săpunurilor. De aceea, ei sunt agenţi de spălare, pentru că modifică tensiunea superficială a apei. Se poate aprecia că detergenţii au o putere de spălare superioară săpunurilor.
Cuprins |
[modifică] Clasificare
După structura lor, detergenţii pot fi:
- anionici;
- cationici;
- neionici.
===Detergenţi anionici==+ Compuşi cu catenă liniară de tip alchilic (nu au nucleu benzenic), care conţine 12-18 atomi de carbon în moleculă sau pot avea catenă aril-alchilică, cu 8-12 atomi de carbon în moleculă, care are ca grupare polară o grupare sulfonică.
, n=10-16 - sare de natriu a acidului alchilsulfonic
, n=10-16
, n=6-10 - sare de natriu a acidului alchil-aril sulfonic; acolada reprezintă un nucleu benzenic.
[modifică] Detergenţi cationici
Compuşi cu catenă liniară de tip alchilic, cu număr de atomi de carbon între 12 şi 18, care are ca grupare polară o grupare cuaternară de amoniu.
, n=10-16 - clorură de alchil trimetil amoniu
[modifică] Detergenţi neionici
Compuşi cu catenă liniară de lungime variabilă de tip alchilic şi care au ca grupare polară grupa etoxi şi o grupare hidroxil terminală.
, n=10-12; acolada reprezintă gruparea etoxi.
[modifică] Utilizări
Ca materie primă pentru obţinerea detergenţilor se folosesc substanţe de origine petrochimică: arene, alchilarene, amine etc.
Detergenţii anionici şi cationici prezintă un mare dezavantaj, acela că nu sunt biodegradabili. Ajunşi în apele reziduale, aceştia nu se descompun sub influenţa microorganismelor din apă în substanţe nenocive. Aşadar, aceste două tipuri au acţiune poluantă puternică. Spre deosebire, cei neionici sunt avantajoşi pentru că sunt biodegradabili.
