Boethius
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius (n. între anii 475 şi 480, Roma - d. 25 octombrie 525, Pavia), a fost un învăţat, filosof şi om de stat din secolul al VI-lea, ultim reprezentant al culturii romane din antichitatea târzie, făcând trecerea către Scolastica Evului Mediu. Deşi nu există dovezi directe asupra apartenenţei sale religioase, datorită lucrărilor sale în domeniul teologiei catolice (De trinitate, De fide catholica), este considerat drept filozof creştin, unul din primii "doctori ai Bisericii". În 1891 a fost beatificat de Papa Leon al XIII-lea.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Boethius s-a născut la Roma între anii 475 şi 480, în perioada când, sub presiunea năvălirilor barbare, Imperiul Roman de Apus ia sfârşit în anul 476, o dată cu detronarea ultimului împărat, Romulus Augustulus, de către Odoacru, căpetenie a unei seminţii germanice. Boethius aparţinea unei vechi şi influente familii aristocratice romane, Anicienii, dintre care mulţi reprezentanţi fuseseră consuli, ca şi tatăl său, Flavius Manlius Boethius. Rămas de tânăr orfan, Boethius este crescut sub tutela lui Quintus Aurelius Memmius Symmachus, cu a cărui fiică, Rusticiana, se va căsători mai târziu.
În anul 493, Ostrogoţii conduşi de Teodoric, din însărcinarea împăratului Zenon I din Bizanţ, îl îndepărtează pe Odoacru, care va fi asasinat. Teodoric devine mai întâi Princeps Romanus apoi, după completarea cuceririi celei mai mari părţi a Italiei, îşi stabileşte curtea la Ravenna, care fusese cândva capitală imperială. Influenţat de perioada petrecută ca ostatec la curtea din Bizanţ, Teodoric atrage mulţi membri ai familiilor nobile romane, printre care şi pe Boethius, devenit deja cunoscut ca învăţat, după studii făcute la Roma şi Atena. În anul 510 este numit Consul ordinarius sine collega, apoi, în 522, Magister officiorum, cea mai înaltă funcţie administrativă. Curând după aceea, denunţat că ar fi conspirat în favoarea Imperiului Roman din Răsărit, Boethius este acuzat de înaltă trădare printr-un decret al senatului, este încarcerat şi, în 525, fără a avea posibilitatea să se apere, este executat în închisoarea din Pavia.
[modifică] Opere
Marele proiect al lui Boethius, traducerea în limba latină a operelor mai importante ale lui Platon şi Aristotel însoţite de comentarii, a rămas nedesăvârşit. A reuşit să traducă şi să comenteze tratatul de logică (Organon) al lui Aristotel şi Introducerea în Logica lui Aristotel (Isagoge) scrisă de filosoful grec platonician Porphyrius. La începutul Evului Mediu, când cunoştinţele de limbă greacă deveniseră mai rare, traducerile lui Boethius în limba latină au reprezentat sursa principală de cunoaştere a operei lui Aristotel.
În afara muncii de traducător, Boethius a scris şi lucrări proprii, în special despre silogisme, de matematică, de teorie a muzicii, precum şi pe teme teologice:
- Institutio Arithmetica
- De Institutione Arithmetica, libri II
- De Institutione Musica, libri V
- Tractatus theologici
- De Hebdomadibus, o scurtă lucrare în care analizează din punct de vedere neoplatonician deosebirea între existenţa de esenţă divină (esse) şi celelalte elemente ale creaţiei (ens), foarte apreciată de reprezentanţii Scolasticii.
- De Trinitate
- Utrum Pater
- De Fide Catholica
[modifică] De Consolatione Philosophiae
sau Consolatio Philosophiae, este opera principală a lui Boethius, scrisă în cei doi ani de detenţiune în închisoare. Lucrarea este redactată în "prosimetri" (pasaje de proză întrerupte de carmina, versuri de diferite măsuri). Tezele principale susţinute de Boethius sunt:
- Eternitatea nu înseamnă doar Infinitul, ci şi Concomitenţa a tot ce există.
- Liberul arbitru al omului este compatibil cu Providenţa.
- Cunoaşterea se realizează pe calea posibilităţii de a recunoaşte.
- Raţiunea este în strânsă legătură cu Credinţa (fidem si poteris rationemque coniuge!), teză ce va fi mai târziu combătută de scolastici (altera est fides et altera ratio).
"Consolarea Filozofiei" s-a bucurat de multă popularitate în vechime, a fost comentată de Toma din Aquino, a fost tradusă în limba engleză de Alfred cel Mare (849-899), rege al Anglo-Saxonilor , de poetul Geoffrey Chaucer şi de Regina Elisabeta I a Angliei, în limba franceză de Jean de Meung şi alţii.
[modifică] Legături externe
- Stanford Encyclopedia of Phylosophy: Boethius
- Catholic Encyclopedia: Boethius
- Consolatio Philosophiae: Text în limba latină
