Peninsula iberică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Peninsula iberică sau Iberia se află în sud-vestul extrem al Europei. Este cea mai vestică şi cea mai sudică dintre cele trei peninsule din sudul Europei (iberică, italică şi balcanică). Este mărginită la sud şi est de Marea Mediterană, iar la nord şi la vest de Oceanul Atlantic. Munţii Pirinei formează marginea nord-estică a peninsulei, legând-o de resul Europei. În sud, se apropie foarte mult de coasta nordică a Africii. Este a treia peninsulă din Europa, cu o suprafaţă de 582 860 km².

Cuprins 1 Ţări şi teritorii 2 Limbi 2.1 Limbile preromane 3 Istorie 4 Legături externe

[modifică] Ţări şi teritorii

Diviziunile politice ale Peninsulei Iberice, după suprafaţă:

• Spania , ocupă cea mai mare parte a peninsulei, inclusiv centrul, estul şi nord-vestul
• Portugalia , ocupă aproape toată partea vestică a peninsulei
• Andorra , un microstat în partea nordică a peninsulei, în Pirinei, între Spania şi Franţa
• Regatul Unit Gibraltar, un mic teritoriu britanic în punctul cel mai sudic, la graniţa cu Spania

[modifică] Limbi

Următoarele limbi sunt vorbite în peninsula Iberică:

• Andorra:
  • catalană (recunoscută oficial)
  • spaniolă
  • franceză
• Gibraltar:
  • engleză (recunoscută oficial)
  • spaniolă
  • Llanito (un amestec al celor două de mai sus.)
• Portugalia:
  • portugheză (recunoscută oficial)
  • mirandeză (vorbită într-o zonă mică din estul regiunii Norte, în apropiere de graniţa cu Spania; recunoscută oficial)
• Spania:
  • spaniolă (numită şi castiliană)
  • catalană (numită şi valenciană în Valencia, recunoscută oficial)
  • bască (recunoscută oficial)
  • galiciană (recunoscută oficial)
  • asturiană (numită şi astur-leoneză, protecţie limitată)
  • occitană (numită local araneză, recunoscută oficial)

[modifică] Limbile preromane

Următoarele limbi erau vorbite în peninsula Iberică înainte de ocupaţia romană:

• lusitană
• aquitană (bască)
• iberică
• celtiberică
• tartessiană

[modifică] Istorie

Peninsula Iberică este locuită de cel puţin 500 000 de ani, întâi de oamenii de Neanderthal, şi apoi de oamenii moderni.

Popoarele băştinaşe ale peninsulei (în sensul că nu se ştie să fi venit din altă parte), constituite din mai multe triburi separate, sunt numite colectiv iberi. Între aceştia erau incluşi şi bascii, singurul popor pre-celtic din Iberia care a supravieţuit ca grup etnic până astăzi.

Fenicienii, grecii şi cartaginezii navigatori s-au aşezat pe coasta Mediteranei şi au fondat mai multe colonii comerciale pe o perioadă de câteva secole.

În jurul anului 1100 î.Hr., negustorii fenicieni au fondat colonia comercială Gadir sau Gades (astăzi Cádiz) în apropiere de Tartessos. În secolul al VIII-lea, au fost fondate primele colonii greceşti, precum (astăzi Empúries), pe coasta Mediteranei către est, lăsând fenicienilor coasta sudică. Numele de Iberia a fost dat de greci, de la râul Iber (Ebro). În secolul al VI-lea î.Hr., cartaginezii au venit în Iberia, în timpul luptelor lor cu grecii pentru controlul asupra Mediteranei Occidentale. Cea mai importantă colonie a lor era Carthago Nova (numele latin al Cartagenei de astăzi).

În 219 î.Hr., primele trupe romane au invadat peninsula Iberică în timpul celui de-al doilea război punic împotriva cartaginezilor, şi au anexat-o sub Augustus, după două secole de război cu triburile celte şi ibere, şi cu coloniile greceşti, feniciene şi cartagineze, devenind provincia Hispania. A fost împărţită în Hispania Ulterior şi Hispania Citerior către sfârşitul Republicii Romane; şi, în timpul Imperiului Roman, în Hispania Taraconensis în nord-est, Hispania Baetica în sud şi Lusitania în sud-vest.

Hispania aproviziona Imperiul Roman cu alimente, ulei de măsline şi metale. Împăraţii Traian, Hadrian şi Teodosiu I, filozoful Seneca şi poeţii Marţial şi Lucan s-au născut în Iberia.

La începutul secolului al V-lea, triburile germanice au invadat peninsula, respectiv suebii, vandalii (silingii şi hasdingii) şi aliaţii lor, alanii. Numai regatul suebilor (quadii şi marcomannii) va rezista după sosirea unui nou val de invadatori germanici, vizigoţii, care au cucerit întreaga peninsulă Iberică, şi i-au expulzat sau asimilat pe vandali şi pe alani. În cele din urmă, vizigoţii au cucerit regatul suebilor, şi oraşul lor capitală Bracara (astăzi Braga) în 584-585.

În 711 d.Hr., o armată maură umayyadă din Africa de nord a invadat Spania creştină vizigotă. Sub conducătorul lor Tariq ibn-Ziyad, au debarcat la Gibraltar şi, într-o campanie de opt ani, au adus cea mai mare parte a peninsulei sub stăpânire islamică. Al-ʾAndalūs (arabă الإندلس : Ţara vandalilor) este numele arab dat peninsulei Iberice de cuceritorii ei musulmani.

Din secolul al VIII-lea până în secolul al XV-lea, anumite părţi ale peninsulei Iberice au fost conduse de mauri (în principal berberi şi arabi) care au traversat din Africa de Nord. O mare parte dintre nobilii goţi alungaţi s-au refugiat în înălţimile asturiene. De aici, încercau să îşi recucerească teritoriile de la mauri; acest război de recucerire poartă numele de Reconquista.

În evul mediu existau în peninsulă numeroase mici state, printre care Castilia, Aragon, Navarra, León şi Portugalia. Peninsula a făcut parte din Imperiul islamic Almohadpână ce aceştia au fost în cele din urmă alungaţi. Ultima fortăreaţă musulmană importantă se afla la Granada, care a fost eliminată de o forţă combinată castiliană şi aragoneză în 1492. Micile state s-au unit de-a lungul timpului, şi, pentru o scurtă perioadă (1580-1640) întreaga peninsulă a fost unită din punct de vedere politic, în Uniunea Iberică. După această perioadă s-a ajuns la configuraţia actuală, iar peninsula e formată astăzi din ţările Spania şi Portugalia (cu excepţia insulelor lor - Insulele Azore şi Insulele Madeira portugheze şi Insulele Canare şi Baleare spaniole; şi posesiunile spaniole Ceuta şi Melilla), Andorra, şi Gibraltar.

[modifică] Legături externe

• IberianatureUn ghid pentru mediul, geografia, climatul, flora şi fauna, istoria naturală şi peisajele Iberiei
• Hartă detaliată a popoarelor pre-romane din Iberia (aproximativ 200 î.Hr.)