Limba turcă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Limba turcă (Türkçe) este o limbă turcică vorbită vorbită în principal în Turcia (51,8 milioane ), Bulgaria (810 000), Cipru (175 000), Grecia (300 000),România (30 000) şi de către emigranţi turci din Uniunea Europeană (2-3 milioane). În Germania există un număr de vorbitori aproximativ de 1,5 milioane. Numărul vorbitorilor nativi este estimat la 60 de milioane, iar numărul total de vorbitori la 75 de milioane. Dacă se includ şi alte populaţiile care vorbesc cîteva limbi foarte apropiate (azerii, turkmenii etc.) numărul de vorbitori nativi atinge 100 de milioane şi numărul total de vorbitori 125 de milioane. Limba turcă vorbită în Turcia (türkçe sau türk dili) face parte din familia de limbi altaice. Înrudirea cu limba mongolă e verosimilă. Deşi ceilalţi membrii din familia de limbi turcice sunt apropiate de limba turcă (mai ales azera si turkmena), există deosebiri importante în gramatică, vocabular şi fonetică. Limba turcă este aglutinantă. Foloseşte mai ales desinenţe, iar prefixe foarte puţin.

[modifică] Fonetica

[modifică] Alfabetul

Limba turcă în decursul timpului a folosit diferite sisteme de scriere:

• Scrierea Orkhon
• Alfabetul uigur
• Alfabetul arab

Alfabetul arab a fost folosit din secolul al XIII-lea până în data 28. noiembrie 1928, când Mustafa Kemal Atatürk a adoptat scrierea latină ca scriere oficială. Alfabetul latin a fost completat cu literele ı ç ğ ş ö ü.

Alfabetul turc e fonetic,în general aşa se pronunţă cum scriem, dar există excepţii.

Literele alfabetului:

• a b c ç d e f g ğ h i ı j k l m n o ö p r s ş t u ü v y z
• A B C Ç D E F G Ğ H İ I J K L M N O Ö P R S Ş T U Ü V Y Z