Tratatul de la Versailles
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tratatul de la Versailles din 1919 este un tratat de pace creat ca rezultat al negocierilor de şase luni purtate la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, ce a adus o încheiere oficială Primului Război Mondial, între forţele Aliate şi cele ale Puterilor Centrale. Tratatul era o urmare a unui armistiţiu semnat cu luni înainte în pădurea din Compiègne ce a pus punct luptelor. Tratatul necesita ca Germania să-şi asume completă responsabilitate pentru cauzarea războiului şi să plătească mari compensaţii (reparaţii de război) trupelor aliate. Germania pierde, de asemenea, teritorii în faţa ţărilor vecine, suferise o severă limitare a forţelor militare şi a fost deposedată de coloniile sale africane şi cele de dincolo de ocean. Reprezentanţi ai noului Guvern german (Republica de la Weimar) au fost obligaţi de către învingători să semneze acest tratat; altfel luptele aveau să înceapă iarăşi. Ministrul de Externe al Germaniei, Hermann Müller, a semnat Tratatul la 28 iunie, 1919. Tratatul a fost ratificat de către Liga Naţiunilor la 10 ianuarie, 1920. În Germania tratatul a cauzat un şoc – deseori referit ca pe o traumă sau un complex anti-Versailles – care eventual a contribuit la colapsul Republicii de la Weimar în 1933 şi la ridicarea lui Adolf Hitler la putere.
[modifică] Condiţii
Tratatul furniza crearea Ligii Naţiunilor, un ţel important pentru preşedintele american Woodrow Wilson. Liga Naţiunilor avea să arbitreze conflictele dintre naţiuni înainte ca ele să fi condus războiul. Nu toate cele 14 puncte ale preşedintelui Wilson au fost realizate, spre exasperarea atât a germanilor, cât şi a lui Wilson. Cu alte cuvinte principiul naţionalităţilor s-a aplicat inconsecvent, doar atunci convenea aliaţilor victorioşi. În cazul unor teritorii locuite în majoritate de populaţie germană s-a aplicat principiul istoric, nu cel naţional. Satisfacerea revendicărilor din partea Franţei a fost obiectivul principal în acest tratat. Alte prevederi includeau desproprietărirea unor colonii aflate sub dominaţie germană şi pierderea unor teritorii anexate sau cucerite de către Germania în trecutul recent:
- Alsacia-Lorena (aparţinând Franţei din sec. al XVII-lea, prin politica expansionistă a lui Ludovic al XIV-lea, şi până în 1871) redată Franţei (14,522 km², 1,815,000 locuitori (1905)),
- Nordul Schleswig la Tønder în Schleswig-Holstein, după Plebiscitul Schleswig, redată Danemarcei (3,228 km² sau 3,938km²),
- majoritatea teritoriului din Marea Poloniei ("Provinz Posen") şi Estul regiunii Pomerania (Prusia de Vest) pe care Prusia în cucerise în Glasvandul Poloniei, redat statului Polon după Marea Răscoală Poloneză (53,800 km² 4,224,000 locuitori (1931), inclusiv 510 km² şi 26,000 lociotori din Silesia Superioară),
- Hulczyn din Silesia Superioară, redat Cehoslovaciei (316 sau 333 km² şi 49,000 locuitori),
- Estul Silesiei Superioare, după plebiscit, redat Polonia (3,214 km² 965,000 locuitori),
- zona oraşelor germane Eupen şi Malmedy, redată Belgiei,
- zona Soldau din Prusia de Est (cale ferată pe ruta Varşovia-Gdansk), redată Poloniei (492 km²).
Inconsecvenţa aplicării principiilor de drept, respectiv recurgerea la argumentul naţional doar în detrimentul Germaniei, nu şi în cazul teritoriilor cu majoritate germană aflate în dispută, a dus la frustrările care au constituit sămânţa celui de-al doilea război mondial.
 |
Acest articol despre un subiect istoric este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa. |
| Primul război mondial: | ||||
| Fronturile principale de luptă | Evenimente principale | Articole specifice | Participanţi | Vezi şi |
|
Preludiu:
Fronturile principale de luptă:
|
1914: |
Influenţa asupra civililor şi atrocităţile:
Urmări:
|
Participanţii Puterile Antantei Puterile Centrale |
• Categorie:Primul război mondial Alte conflicte din epocă: |
