Die Brücke

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Serie de articole despre artă

Istoria artei

Arta preistorică

Arta paleoliticului Arta mezoliticului Arta neoliticului Arta rupestră

Arta antică

Arta medievală

Arta occidentală

Romanic Gotic Renaştere Manierism Baroc Clasicism Rococo Neo-baroc Neo-clasicism Romantism Academism Realism Naturalism Prerafaeliţii Impresionism Neo-impresionism Pointillism Avangardism Arta modernă

Arta contemporană

Cubism Modernism Futurism Expresionism Die Brücke Fauvism Der Blaue Reiter Dadaism Bauhaus Art Nouveau Art Deco Suprematism Neo-obiectivism Constructivism Suprarealism Orfism Minimalism Expresionism abstract De Stijl Artă abstractă Artă concretă Artă naivă CoBrA Pop art Op art Post modernism Deconstructivism Arta conceptuală

Arta etnografică

Arta occidentală Arte orientală Arta Americilor Arta africană Arta Oceaniei

Die Brücke (în limba germană: Podul sau Puntea) a fost o grupare artistică fondată în 1905 la Dresda de către Ernst Ludwig Kirchner, Fritz Bleyl, Erick Heckel şi Karl Schmidt-Rottluft, pe atunci studenţi la secţia de arhitectură a Institutului politehnic. Apărută cam în acelaşi timp cu fauvismul francez, gruparea artistică din Dresda se înscrie, cu note proprii, între reacţiile pe care le cunoaşte începutul de secol în dorinţa găsirii unor drumuri noi în artă. Pe fondul general al îndepărtării de arta academistă, de arta naturalistă, de euforia decorativă din "La belle époque", artiştii germani ai epocii pun accentul pe viaţa interioară, pe emoţie, evoluând spre o viziune expresionistă. La grupul "Die Brücke" vor adera în anii următori şi alţi artişti: germanii Emil Nolde, Otto Mueller şi Max Pechstein, elveţianul Cuno Amiet, finlandezul Axeli Gallen-Kallela, olandezul Kees van Dongen. Membrii grupului studiau, la Muzeul etnografic, arta primitivă, arta populară a vechilor civilizaţii din insulele oceanice, sculptura Africii negre. În acest "stil primitiv" culorile sunt incandescente, proaspete, desenul este dinamic. Totul converge spre a marca trăirea patetică a realului. Între orientarea artiştilor de la "Die Brücke" şi cea a fauviştilor din Paris se va stabili o comunicare, fără a putea totuşi vorbi de o confundare, realităţile culturale specifice celor două centre punându-şi amprenta asupra lor. Artiştii germani vor rămâne departe şi de alte curente, cum ar fi cubismul, preocupat în special de formă. Dealtfel, în cronica retrospectivă din 1913, Kirchner scrie: "Neinfluenţaţi de curentele actuale, Die Brücke luptă pentru o cultură umană, care este fundamentul artei adevărate".

În 1911, grupul se mută la Berlin. Risipirea lui începuse mai demult. În 1907 pleacă Nolde, în 1909 Bleyl, în 1912 va părăsi grupul Pechstein. În 1913, grupul este oficial desfiinţat, artiştii urmându-şi fiecare propriul său drum. Dealtfel, între ei nu a existat decât o sudură afectivă, bazată şi pe o ideologie comună la un moment dat, pentru că în creaţie ei au rămas personalităţi artistice distincte.

[modifică] Bibliografie

• Lothar-Günther Buchheim: Die Künstlergemeinschaft Brücke, Fildafing, 1956
• Meike Hoffmann: Leben und Schaffen der Künstlergruppe 'Brücke' 1905-1913. Mit einem kommentierten Werkverzeichnis der Geschäfts- und Ausstellungsgrafik, Berlin: Dietrich Reimer Verlag 2005, ISBN 3-496-01331-1, recenzie de Olaf Peters online