Suprematism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
Serie de articole despre artă
|
| Istoria artei |
 |
| Arta preistorică |
|
| Arta antică |
| Arta medievală |
| Arta occidentală |
| Arta contemporană |
|
| Arta etnografică |
|
Suprematism este numele sub care pictorul Kazimir Malevici şi-a prezentat propria pictură, în care renunţă la reprezentarea obiectelor pentru a înregistra sensibilitatea degajată de orice aluzie la lumea vizibilă. "Prin suprematism - scrie Malevici - înţeleg supremaţia sensibilităţii pure în artele figurative". În anii imediat anteriori primului război mondial, când în Rusia apar o serie de mişcări de avangardă - Larionov lansează raionismul, Tatlin iniţiază constructivismul, iar Rodcenko propune non-obiectivismul - Malevici începe să picteze primele pânze suprematiste.
Prima lucrare ce trezeşte un deosebit ecou este tabloul "Pătrat negru pe un fond alb" (1914-1915). În 1915, publică manifestul "De la cubism la suprematism", la redactarea căruia a contribuit şi poetul Vladimir Maiakovski. Malevici îşi dezvoltă ideile, cinci ani mai târziu (1920), în studiul "Suprematismul ca model al nonreprezentării", text ce va fi cuprins în volumul "Lumea nonreprezentării".
Încă de la începuturile activităţii sale, Malevici elimină din imagine trimiterile la concret. Alb sau negru, fondul tabloului devine un spaţiu deschis, infinit, în care o formă geometrică - pătrat, cerc, triunghi etc. - creează un reper, un însemn al sensibilităţii artistului.
Prin El Lissitzky, în 1922, ideile suprematismului ajung în Germania. Purismul promovat de artiştii ruşi întâlneşte preocupările pentru plasticitatea pură ale olandezilor Piet Mondrian şi Theo van Doesburg, grupaţi în jurul revistei De Stijl. Acest purism va întâlni, de asemenea, căutările şcolii Bauhaus, constituind o premisă de la care se va revendica orice tendinţă spre funcţionalism, spre asceză formală, spre puritatea limbajului plasic.
[modifică] Bibliografie
- Kazimir Malevici: Die gegendstandlose Welt, 1927, Bauhaus
