Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică este o biserică catolică de rit bizantin. Biserica Română Unită cu Roma a jucat un rol esential in dezvoltarea culturii române moderne. Traditional, ea e considerata ca una din cele doua biserici romanesti.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Biserica Română Unită cu Roma s-a format în urma unirii Mitropoliei Ortodoxe din Ardeal cu Biserica Romei. O parte din credincioşi au refuzat să accepte actul de unire dar cea mai mare parte a lor a rămas fidelă episcopilor uniţi. Astfel, datele recensământului din anul 1930 arată în Transilvania o majoritate romaneasca greco-catolica (31,1% din populaţie), in timp ce ortodocşii vin abia pe locul al doilea (27,8% din populaţie). În Crişana-Maramureş 36,8% din populaţie s-a declarat ortodoxă şi 25,2% greco-catolică, iar în Banat 56,1% din populaţie era ortodoxă şi 3,6% greco-catolică.
Realizata dupa modelul unirii Bisericii Rutene din Polonia şi a Episcopiei de la Muncaci, unirea bisericii ardelene s-a produs în preajma anului 1700, insa anul si data exacta sunt disputate, diversele opinii fiind prezentate in articolul Istoria Bisericii Române Unite. Organizarea oficială a Bisericii Române Unite ca parte a Bisericii Catolice s-a facut in 6 iulie 1716, în vremea papei Clement al XI-lea, prin decretul "Indulgendum esse".
Ca si toate celelalte biserici greco-catolice din zona de influenta sovietica, BRU a fost interzisă in timpul regimului comunist, incepand cu anul 1948 si pana in 1989. In acesta perioada, si mai ales in anii stalinismului, ierahii si credinciosii greco-catolici au fost aspru persecutati. Prin aceste masuri, se urmarea probabil micsorarea influentei Bisericii Catolice, si facilitarea sovietizarii Romaniei.
Din 16 decembrie 2005, Biserica Română Unită a fost ridicata de Papa Benedict al XVI-lea la rangul de Arhiepiscopie Majoră, cu autonomie egala celei a patriarhiilor catolice orientale. Din 1994, Biserica Română Unită este condusă de Lucian Mureşan, arhiepiscop de Alba-Iulia şi Făgăraş.
[modifică] Organizarea
Potrivit ediţiei din 2005 a Anuarului Pontifical, la sfârşitul lui 2003, Biserica reunea 737.900 de credincioşi, 716 preoţi eparhi şi 347 de seminarişti. Conform datelor recensământului din 2002, în România au fost înregistraţi 191.556 de greco-catolici, dintre care 160.896 etnici români, 19.645 maghiari, 6.148 romi, 1.721 ucrainieni, 1.542 germani etc. Aceste rezultate sunt contestate de BRU, care acuză faptul că în formular a fost tipărită confesiunea ortodoxă şi a susţinut că autorităţile au făcut presiuni asupra celor recenzaţi să nu se declare greco-catolici. Independent de Biserica Romana Unita, in România există de asemenea cinci episcopii (dieceze) romano-catolice (de rit occidental), care cuprind un număr de 1.026.429 de credincioşi romano-catolici (conform datelor recensământului din anul 2002).
[modifică] De-a lungul timpului
Iniţial Biserica Română Unită cu Roma a fost pusă sub jurisdicţia arhiepiscopului romano-catolic de Esztergom, care îndeplinea funcţia de Primat al Ungariei. Astfel episcopul greco-catolic din Blaj se afla subordonat canonic celui romano-catolic din Esztergom. Situaţia s-a schimbat la 26 noiembrie 1853, când prin bula "Ecclesiam Christi ex omni lingua" Papa Pius al IX-lea a ridicat Episcopia Română Unită de Alba Iulia şi Făgăraş la rangul de mitropolie. Astfel Biserica Română Unită cu Roma a devenit provincie bisericească de sine stătătoare, subordonată direct Sfântului Scaun. Totodată au fost înfiinţate două episcopii noi, cea de Oradea şi cea de Gherla, care au fost subordonate ierarhic (ca episcopii sufragane) Mitropoliei de Alba Iulia şi Făgăraş, cu sediul la Blaj. Primul mitropolit al Blajului a fost Alexandru Şterca Şuluţiu. Până la 16 decembrie 2005, Lucian Mureşan a fost mitropolit al Blajului, iar începând cu acea dată a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop Major devenind astfel Preafericit.
La 16 decembrie 2005, Sfântul Scaun a ridicat Biserica Română Unită de la statutul de Biserică mitropolitană sui iuris, la acela de Biserică Arhiepiscopală Majoră, statut care îi conferă mai multe drepturi şi mai multe obligaţii, de care ţin şi regulile privitoare la alegerea episcopilor şi a arhiepiscopului major. Dacă mitropolitul era ales de Sfântul Scaun dintr-un număr de trei candidaţi propuşi de provincia mitropolitană, arhiepiscopul major este ales de conferinţa episcopală a bisericii arhiepiscopale majore şi confirmat de Sfântul Scaun. Consiliul Ierarhilor se transformă astfel în Sinod al Episcopilor. În mod tradiţional capii Bisericilor Arhiepiscopale Majore sunt creaţi cardinali de către papa.
[modifică] În prezent
În prezent Biserica Română Unită cu Roma este organizată - în conformitate cu Codul Canoanelor Bisericilor Orientale - ca Biserică arhiepiscopală majoră, cu sediul la Blaj. Arhiepiscopia majoră este compusă din Arhiepiscopia de Alba Iulia şi Făgăraş, Episcopia de Oradea, Episcopia de Cluj-Gherla, Episcopia de Lugoj şi Episcopia Maramureşului (cu sediul în municipiul Baia Mare).
Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică îndeplineşte în acelaşi timp şi funcţia de Arhiepiscop de Alba Iulia şi Făgăraş şi este aşteptat să fie şi mitropolit al unei Mitropolii ce urmează să fie înfiinţată de Sinodul Episcopilor cu sediul la Blaj datorită faptului că din punct de vedere canonic titularul funcţiei de Arhiepiscop Major îndeplineşte concomitent şi funcţia de mitropolit.
Biserica are patru eparhii în România (Oradea Mare, Cluj-Gherla, Lugoj şi Maramureş),[1] şi una în Statele Unite ale Americii: Episcopia Greco-Catolică Română de Ohio), direct sobordonată Sfântului Scaun.[2]
[modifică] Diferendul patrimonial cu Biserica Ortodoxă Română
[modifică] Faza tergiversării prin "comisiile de dialog"
După Revoluţia Română din 1989, unul din primele acte normative ale noii puteri a fost Decretul-Lege nr. 9/1989, de abrogare a Decretului 358/1948, prin care Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii. Un decret-lege al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională din data de 24 aprilie 1990 prevedea că bunurile BRU aflate în proprietatea statului urmează să fie restituite vechiului proprietar. Procesul de restituire a fost obstrucţionat în mod vehement de reprezentanţii BOR, care iniţial nu au dorit ca BRU să-şi redobândească nici măcar bunurile aflate în posesia statului. Un exemplu în acest sens este clădirea Mănăstirii Bixad, care a fost transformată de autorităţile comuniste în preventoriu TBC şi care deşi a fost restituită prin hotărâre de guvern în anul 1992, decizia de restituire nu a putut fi pusă în aplicare din cauza opoziţiei clerului ortodox local, aflat în poziţia de terţ faţă de acţiunea în cauză. În ceea ce priveşte situaţia bisericilor şi a caselor parohiale aflate în posesia Bisericii Ortodoxe Române, conform aceluiaşi Decret-lege nr. 126/1990, aceasta urma să fie stabilită prin comisiile bilaterale de dialog, formate din reprezentanţi ai ambelor culte. Aceste comisii nu au reuşit să rezolve situaţiile conflictuale decât în şase cazuri, ceea ce a determinat BRU să se adreseze instanţelor de judecată. Au existat şi puţine cazuri de restituire pe cale amiabilă a unor lăcaşe de cult, cum este cel al bisericii Bob din Cluj.
[modifică] Practica neunitară a instanţelor în primul deceniu de după 1989
În prima parte a anilor 1990 instanţele de judecată au considerat că doar comisiile bilaterale de dialog ar fi abilitate să rezolve chestiunea dreptului de proprietate asupra lăcaşelor de cult disputate, fără ca justiţia să se poată pronunţa în caz de neînţelegere a părţilor. Acest punct de vedere a făcut ca parohiile ortodoxe să se transforme în acelaşi timp în părţi şi în arbitri ai diferendului, tranşarea conflictului depinzând de atitudinea lor, parohiilor greco-catolice fiindu-le iniţial refuzat dreptul ca cererile lor de restituire să fie examinate de o instanţă independentă. Această soluţie contravenea prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care interzice ca o parte să fie totodată arbitru al propriei cauze şi care garantează oricărei persoane liberul acces la justiţie. Aşa fiind, în a doua parte a anilor 1990 practica instanţelor de judecată a devenit neunitară, unele instanţe admiţând cererile parohiilor greco-catolice, iar altele refuzându-le, cu trimitere la comisiile mixte de dialog, blocate de parohiile ortodoxe. Primul caz notoriu de admitere a unei acţiuni în revendicare a părţii greco-catolice a fost decizia Curţii de Apel Ploieşti din anul 1998, prin care a fost restituită Catedrala Schimbarea la Faţă din Cluj.
După alte câteva sentinţe judecătoreşti favorabile BRU, în luna februarie 2002 patriarhul Teoctist a adresat o scrisoare ministrului justiţiei Rodica Stănoiu, prin care cerea ca ministrul să intervină pe lângă instanţele de judecată ca acţiunile greco-catolicilor să fie respinse, făcând referire expresă la judecătoriile din Dej şi Gherla, precum şi la tribunalele din Baia-Mare şi Arad şi la curţile de apel Cluj şi Alba-Iulia [1]. Ministerul Justiţiei a trimis scrisoarea respectivă prin fax către curţile de apel din Transilvania, ceea ce a generat un val de proteste faţă de imixtiunea în activitatea instanţelor de judecată [2].
[modifică] Presiunile internaţionale
[modifică] Rapoartele Departamentului de Stat al Statelor Unite
Raportul anual al Departamentului de Stat al SUA privind libertatea religioasă în lume, dat publicităţii în anul 2004 a deplâns nerezolvarea chestiunii restituirii bisericilor greco-catolice. Raportul enumeră demolarea de către ortodocşi, sub diferite pretexte, a bisericilor greco-catolice din Vadu Izei, Băişoara, Şmig şi Craiova. Este menţionată de asemenea intenţia de demolare a bisericii Mănăstirii Nicula (vezi pag. 9 a Raportului: [3]), precum şi a bisericii din Ungheni. Raportul arată la pag. 13 că deşi Biserica Greco-Catolică a obţinut restituirea Mănăstirii Bicsad, totuşi nu poate intra în posesia ei din cauza opoziţiei clerului ortodox şi a autorităţilor publice locale, care refuză să pună în aplicare decizia de restituire. De asemenea în oraşul Dumbrăveni parohia ortodoxă nu respectă decizia judecătorescă prin care a fost decisă celebrarea alternativă a serviciilor religioase, refuzând să pună la dispoziţia comunităţii greco-catolice lăcaşul de cult care aparţine acesteia, iar autorităţile locale nu întreprind nimic pentru punerea în practică a deciziei judecătoreşti.
Noul raport anual al Departamentului de Stat, dat publicităţii pe 8 noiembrie 2005, a reliefat din nou obstrucţionarea retrocedării bisericilor greco-catolice prin atitudinea BOR, arătând că din iulie 2004 şi până în aprilie 2005 aceasta a restituit doar două biserici greco-catolice. Raportul prezintă pe larg evoluţia situaţiei (vezi: [4]).
[modifică] Rapoartele Comisiei Europene
Chestiunea restituirii bisericilor greco-catolice a fost inclusă în anul 2002 în raportul de ţară întocmit de Comisia Europeană cu privire la stadiul progresului României în drumul spre aderarea la Uniunea Europeană (vezi pag. 34 a textului englez al raportului: [5], dat publicităţii pe 9 octombrie 2002). În următorul raport de ţară, dat publicităţii pe 5 noiembrie 2003, Comisia a consemnat din nou problema restituirii bunurilor BRU (vezi pag. 30 a textului german al raportului: [6]). Un an mai târziu, în anul 2004, Comisia a menţionat din nou lipsa de progres în privinţa restituirii bisericilor greco-catolice (vezi pag. 28 a textului francez al raportului: [7]). Acelaşi raport a reliefat ineficienţa comisiilor mixte de dialog între BOR şi BRU, precum şi refuzul unor instanţe de a examina în fond cererile greco-catolicilor, respingând acţiunile cu trimitere la comisiile mixte.
[modifică] Noile reglementări interne
În aceste condiţii, în anul 2004 Guvernul României condus de Adrian Năstase a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr. 64/2004, care a învestit în mod expres instanţele judecătoreşti cu competenţa privind judecarea litigiilor ce au ca obiect bunurile care au aparţinut Bisericii Române Unite cu Roma (vezi: Nota de fundamentare a OUG 64/2004). În anul 2005, prin Legea nr. 182/2005, Parlamentul României a adoptat OUG 64/2004, stabilind procedura concretă a convocării comisiei mixte de dialog şi acordând tribunalelor competenţa judecării litigiilor în primă instanţă pentru cazul în care părţile nu se înţeleg (vezi: Legea 182/2005). Această lege a fost promulgată de Preşedintele României şi publicată în Monitorul Oficial nr. 505 din 14 iulie 2005.
În anul 2005, pentru a asigura practica unitară la nivelul tuturor instanţelor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit în mod expres şi cu valoare de principiu admisibilitatea cererilor de retrocedare introduse de BRU împotriva BOR, casând sentinţele contrare adoptate de instanţele inferioare şi trimiţând spre rejudecare cauzele vizate, cu respectarea îndrumărilor date de Curte. Vezi în acest sens: ÎCCJ: Imobile/lăcaşuri de cult proprietatea cultului religios greco-catolic şi ÎCCJ: Restituirea imobilelor cultelor religioase.
În aceste condiţii sinodul mitropolitan ortodox întrunit sub conducerea lui Bartolomeu Anania pe 5 iulie 2006 la Mănăstirea Nicula a adoptat un comunicat în care critică "cedările de neînchipuit" efectuate de mitropolitul Nicolae Corneanu în calitatea sa de arhiepiscop al Timişoarei, cu referire la restituirea pe cale amiabilă a lăcaşelor de cult greco-catolice în cuprinsul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Timişoarei. Comunicatul menţionează că acest "fenomen îngrijorător" are loc cu concursul autorităţilor statului, ceea ce va obliga sinodul ortodox la o revizuire a neutralităţii sale în perspectiva viitoarelor alegeri (vezi textul comunicatului la [8], pagina de ştiri, secţiunea comunicate). Cererea sinodului mitropolitan ortodox al Clujului este aceea de adoptare a unei legi speciale care să reglementeze restituirea lăcaşurilor greco-catolice nu conform dreptului civil, ci în funcţie de numărul de credincioşi, propunere îmbrăţişată în aceeaşi zi de Emil Boc, preşedintele PD. Guvernul României a dezavuat ideea restituirii proporţionale a bunurilor bisericeşti şi a criticat proiectul iniţiat în acest sens de deputatul Augustin Zegrean din partea PD ([9]). Preşedinta Autorităţii Naţionale Pentru Restituirea Proprietăţilor a calificat proiectul susţinut de sinodul mitropolitan ortodox drept o iniţiativă discriminatorie şi o aberaţie juridică ([10]).
Principiul proporţionalităţii în relaţia statului român cu cultele a fost folosit în perioada interbelică în privinţa salarizării preoţilor [11] [12], pe principiul ca subventiile de stat pentru culte depind de numarul de credinciosi. Una din consecinte a fost ca preoţii uniţi erau remuneraţi cu 1.200 lei lunar, iar cei ortodocşi cu 2.500 de lei lunar (pentru ca, relativ la numarul credinciosilor, existau mai putini preoti ortodocsi decat greco-catolici). O propunere legată de transferul dreptului de proprietate în patrimoniul bisericii majoritare odata cu majoritatea credinciosilor a fost respinsa doar datorita interventiilor unui numar de personalitati (intre care Nae Ionescu). Astfel, eventuala expropriere a unor parohii doar pentru că le-a scăzut numărul de membri, să fie o măsură fără precedent, măsură care contravine protocolului 1 adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care garantează persoanelor juridice dreptul de proprietate indiferent de numărul de membri care o alcătuiesc. Pe de alta parte, alte state democratice au procedat in trecut la exproprieri sistematice de bunuri bisericesti, de exemplu Franta, prin legea din 1905 de separare a bisericii de stat.
[modifică] Personalităţi
A Ion Agârbiceanu B George Bariţ, Ioan Bălan, Simion Bărnuţiu, Ioan Bob, Iosif Boda, Alexandru Borza, Tiberiu Brediceanu, Ion Budai-Deleanu, Augustin Bunea C Dumitru Caracostea, Vasile Chindriş, Ştefan Cicio-Pop, Timotei Cipariu, Corneliu Coposu, Doina Cornea, George Coşbuc D Nicolae Densuşianu, Iosif Constantin Drăgan G Enea Grapini H Iuliu Haţieganu, Emil Hossu, Iuliu Hossu, Lucia Hossu Longin L Vasile Lucaciu M Liviu Maior, Petru Maior, Iuliu Maniu, Inocenţiu Micu-Klein, Samuil Micu, Vasile Moldovan, Andrei Mureşanu N Emil Negruţiu O Virgil Oniţiu P Victor Papilian, Alexandru Papiu-Ilarian, Gheorghe Pop de Băseşti, Mihai Pop, Sever Pop, Sigismund Pop R Ioan Raţiu, Ion Raţiu, Liviu Rebreanu, Radu Anton Roman Ş Gheorghe Şincai, Raoul Şorban T Alexandru Todea, Sigismund Toduţă U David Urs V Alexandru Vaida-Voievod, Iosif Vulcan, Samuil Vulcan
[modifică] Articole apropiate
[modifică] Legături externe
- Dosar: Ridicarea Bisericii Române Unite la rang de Biserică Arhiepiscopală Majoră
- Emisiunea Memorialul Durerii din 3 aprilie 2005, despre drama Bisericii Greco-Catolice
- Interviul zilei din 25 aprilie 2005 realizat de BBC cu Laurenţiu Moisin, preşedintele Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi
| Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică) | ||
|---|---|---|
| Episcopi | Atanasie Anghel | Ioan Giurgiu Patachi | Inocenţiu Micu-Klein | Petru Pavel Aron | Atanasie Rednic | Grigore Maior | Ioan Bob | Ioan Lemeni | Alexandru Sterca-Şuluţiu | |
| Mitropoliţi | Alexandru Sterca-Şuluţiu | Ioan Vancea | Victor Mihaly de Apşa | Vasile Suciu | Alexandru Nicolescu | Alexandru Rusu | interzicerea din timpul regimului comunist | Alexandru Todea | Lucian Mureşan | |
| Arhiepiscopi Majori | Lucian Mureşan | |
