Alexandru Papiu-Ilarian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexandru Papiu-Ilarian (n. 27 septembrie 1827, Bezded, Judeţul Sălaj - 23 octombrie 1877, Sibiu) a fost un jurist, istoric, lingvist, ministru român din Transilvania, unul din principalii organizatori ai revoluţiei de la 1848, membru titular al Academiei Române din anul 1868.

Cuprins 1 Originea şi studiile 2 Activitatea politică 3 Operă 4 Legături externe

[modifică] Originea şi studiile

Tatăl său, preotul greco-catolic Ioan Pop, era originar din Budiu de Câmpie (azi Papiu Ilarian, judeţul Mureş), însă la data naşterii lui Alexandru activa ca preot în Sălaj. Ulterior a primit parohia greco-catolică Budiu de Câmpie, astfel încât întreaga familie s-a stabilit în această comună, în apropiere de Târgu Mureş.

Studiile primare le-a efectuat la Budiu, iar din toamna anului 1832 a urmat cursurile gimnaziului catolic din Târgu Mureş (în clădirea respectivă funcţionează în prezent liceul "Unirea"). În anul şcolar 1843-1844 a învăţat la liceul din Blaj, unde l-a avut ca profesor printre alţii pe Simion Bărnuţiu. Ulterior s-a mutat la liceul piariştilor din Cluj, pe care l-a absolvit în anul 1847 fiind promovat absolvent al "cursurilor de drepturi".

[modifică] Activitatea politică

Al. Papiu Ilarian a fost unul dintre organizatorii şi conducatorii Revoluţiei Române de la 1848 din Transilvania. A participat la Adunarea Naţională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 şi la cea din mai 1848.

Între iulie şi august 1848 a fost comisar de propaganda în judeţul Dâmboviţa. După o scurtă perioada in care a detinut functia de inspector al scolilor din cercul Blaj, Papiu pleaca la Viena, unde, pana in 1852, urmeaza cursuri juridice la universitate. Intre 1852 si 1854, Papiu isi continua studiile la Universitatea din Padova, in 10 ianuarie 1854 reusind sa obtina titlul de doctor in drept. Intre 1855 si 1858 Papiu ocupa o catedra la Facultatea Juridica din Iasi, unde preda dreptul uman, dreptul penal si inaugureaza cursul de "Statistica generala a Europei".

Intre 1858 si 1860 Papiu este institutor al copiilor mosierului Panaiot Bals, pe care îi insoţeşte la studii în Berlin. Dupa o scurta perioada cand a fost jurisconsult al Moldovei, Papiu devine membru al Eforiei Scolilor din Bucuresti. În 1862 el va fi numit procuror de sectie la Curtea de Casatie din Bucuresti.

Papiu a fost primul român transilvanean care a intrat intr-un guvern de la Bucuresti: intre octombrie 1863 si ianuarie 1864 a fost ministru de justiţie în guvernul Kogălniceanu, legându-şi numele de o reformă importantă (secularizarea averilor mănăstireşti).

Al. Papiu Ilarian a fost primul presedinte al societatii "Transilvania" pe care a condus-o intre 1867 si 1874. In anul 1868 (alaturi de Mihail Kogalniceanu si George Sion) Papiu a devenit membru al Academiei Romane, fiind primul academician care a rostit un discurs de receptie. Discursul, rostit in sedinta Academiei din 14 septembrie 1869, se intitula "Viata si ideile lui Gheorghe Sincai din Sinca".

Membru al Baroului de avocati din Bucuresti, Papiu a pledat in numeroase procese. Dintre acestea, rasunator in epoca a fost cel din 1873 cand Papiu a sustinut cauza lucratorilor bivolari din Giurgiu.

A fost înmormântat în cimitirul bisericii Turnişor, Sibiu din Sibiu.

[modifică] Operă

• Istoria românilor din Dacia Superioară
• 1862-1864 - Tezaur de monumente istorice pentru România - zece volume de documente

-Memorandum despre raporturile românilor cu nemţii, cu slavii şi cu ungurii

-Independenţa constituţională a Transilvaniei

• 1870 Relaţiunea despre manuscrisele lui Budai Deleanu
• 1872 versiunea latină a lucrării Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir , sub auspiciile Academiei Române

[modifică] Legături externe

• Encyclopedia of 1848 Revolutions: Alexandru Papiu Ilarian
• http://www.papiu.ro/index.php?module=papiu_ilarian