David Urs de Margina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

David Urs, cunoscut şi ca David Urs de Margina sau de Marginea, (* 1 aprilie 1816, Mărgineni, Comitatul Făgăraş - † 10 septembrie 1897, Sibiu) a fost un înalt ofiţer român în armata imperială austriacă.

Cuprins 1 Studiile 2 Cariera militară 3 Activitatea social-culturală 4 Memoria 5 Bibliografie

[modifică] Studiile

A urmat cursurile primare la şcolile centrale grănicereşti ale Regimentului I Român de Graniţă, cu sediul în comuna Orlat. Studiile medii le-a absolvit la şcoala superioară secundară a Regimentului II Român de Graniţă, de la Năsăud.

[modifică] Cariera militară

La 1 martie 1841 a primit gradul de sublocotenent. În 1846 deţinea funcţia de adjunct al căpitanului Philippovic, comandantul companiei a VII-a de la Racoviţa.

Anul revoluţionar 1848 l-a găsit la comanda companiei a VII-a de la Racoviţa. A participat la luptele purtate împotriva regimentelor secuieşti de graniţă care au trecut de partea revoluţionarilor lui Lajos Kossuth, lupte desfăşurate în zona localităţii Odorhei.

La 19 noiembrie 1850 a fost transferat la IR 34 (Infanterieregiment 34) Kaschau, azi Kosice (Slovacia). La 5 mai 1859 a fost avansat la gradul de maior, grad cu care a participat la războiul austro-italo-francez, deţinând funcţia de comandant de batalion. Pentru vitejia dovedită în luptele de la Solferino şi Medole a fost decorat cu Ordinul Maria Terezia, fiind primul român căruia i-a fost decernat acest ordin. La 8 ianuarie 1860 a fost înnobilat, primind titlul de baron.

La 1 februarie 1860 a fost înaintat la gradul de vicecolonel şi a fost transferat în Transilvania, la IR 64 din garnizoana Deva. La 16 iunie 1863 a fost numit comandant al IR 64 şi a fost avansat la gradul de colonel.

Pe 20 aprilie 1866, în timpul războiului austro-prusac, a primit comanda insulei fortificate Lissa de la Marea Adriatică, făcându-şi remarcată abilitatea strategică în timpul Bătăliei de la Lissa.

[modifică] Activitatea social-culturală

S-a implicat în păstrarea regimentelor militare grănicereşti româneşti, ameninţate cu desfiinţarea odată cu reorganizarea armatei cezaro-crăieşti. A sprijinit financiar şcolile grănicereşti de la Orlat şi Năsăud. Întreaga sa avere a lăsat-o moştenire Bisericii Române Unite cu Roma. O clauză testamentară prevedea ca suma de peste 50.000 de florini pe care a lăsat-o moştenire să fie destinată constituirii unui fond din care Mitropolia de Alba Iulia şi Făgăraş să acorde burse elevilor români studioşi, urmaşi ai foştilor grăniceri din Regimentul I Român de la Orlat. Este înmormântat alături de George Bariţ în cimitirul bisericii dintre brazi, prima biserică greco-catolică din Sibiu, ocupată în prezent de o parohie ortodoxă.

[modifică] Memoria

În anul 1916 Astra a iniţiat sărbătorirea centenarului naşterii sale, însă intrarea trupelor Regatului Român în Transilvania în contextul primului război mondial a făcut imposibilă concretizarea acestei idei. Pe 18 noiembrie 1937 ofiţerii nou-înfiinţatului batalion 3 grăniceresc de gardă, cu garnizoana la Făgăraş, au comemorat împlinirea a 40 de ani de la moartea sa.

Până în 1950 o stradă din Sibiu i-a purtat numele. În 1950 administraţia comunistă a oraşului a considerat inoportun acest lucru, drept pentru care a schimbat denumirea străzii.

[modifică] Bibliografie

• Franz Rieger: Oberst David Baron Urs de Margina. Bei Solferino und auf Lissa (în trad. "Colonelul Baron Urs de Margina. La Solferina şi pe /insula/ Lissa"), Hermannstadt [Sibiu] 1898.
• Victor Lazăr: David Urs de Marginea - biografia eroului si susţinătorului şcolilor grănicereşti, în Biblioteca poporală a Asociaţiunii (ASTRA), nr. 109.
• Victor Lazăr: Baronul David Urs de Marginea