Vitamină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vitaminele sunt substanţe chimice organice necesare în cantităţi mici pentru ca organismul să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obţinute din alimentaţie.

Termenul de vitamine nu cuprinde alţi nutrienţi esenţiali cum ar fi mineralele, acizii graşi esenţiali sau aminoacizii esenţiali.

Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se adaugă vitamine în plus faţă de ce conţin iniţial în timpul procesului de fabricaţie. Una din problemele suplimentării cu vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în mod semnificativ apetitul. În ziua de astăzi, obezitatea este o problemă serioasă, iar suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua. Există oameni care au devenit obezi datorită suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescenţă.

Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viaţă, iar sufixul -amină este pentru amine; la momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se ştie că nu este aşa.

Cuprins

1 Istorie
2 Vitaminele umane
- 2.1 Deficienţe şi excese de vitamine
3 Pseudo-vitamine
4 Nomenclatură
5 Clasificare
6 Utilizări colocviale ale termenilor
7 Vitamine non-umane

[modifică] Istorie

Importanţa mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătăţii a fost recunoscută cu mult înainte să se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici ştiau că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte, acum ştiindu-se că este cauzată de o deficienţă de vitamina A. În 1747, chirurgul scoţian James Lind a descoperit că citricele şi preparatele din ele previn scorbutul, o boală letală, în care colagenul nu se formează corect şi caracterizată prin vindecări lente, sângerări ale gingiilor şi dureri acute. În 1753, Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totuşi, descoperirea sa nu era unanim acceptată. În expediţiile Marinei Regale din secolul XIX, de exemplu, se credea că scorbutul era prevenit de o igienă bună la bordul navei, exerciţii fizice regulate şi menţinerea moralului ridicat al echipajului, în locul unei diete bazată pe mâncare proaspătă, aşa că aceste expediţii au continuat să fie compromise de scorbut. În acea perioadă, când Robert Falcon Scott a făcut cele două expediţii în Antarctica la începutul secolului XX, teoria medicală general acceptată era că scorbutul era cauzat de mâncarea la conservă contaminată.

În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrărnit şoareci cu un amestec artificial de toţi constituenţii laptelui cunoscuţi la momentul respectiv, adică proteine, grăsimi, carbohidraţi şi săruri. Aceştia au murit, în timp ce şoarecii hrăniţi cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o concluzie precum că "un aliment natural ca laptele trebuie deci să conţină, pe lângă ingredientele principale cunoscute, mici cantităţi de substanţe necunoscute esenţiale vieţii" [1] Concluzia trasă de el a fost respinsă de ceilalţi cercetători, care nu au putut să reproducă rezultatele experimentelor sale. O diferenţă a fost faptul că el a folosit zahăr normal (zaharoză), pe când ceilalţi cercetători au folosit zahăr din lapte (lactoză) care mai conţinea încă cantităţi mici de vitamina B.

În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul celui decorticat se prevenea boala beriberi. În anul următor, Frederick Hopkins a afirmat că alimentele conţin "factori accesori"—pe lângă proteine, carbohidraţi, grăsimi etc.—care sunt necesari corpului uman. Când Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrienţi a cărui bioactivitate fusese identificată de Fletcher, a propus ca acesta să fie numit "Vitamină". Numele a devenit repede sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar până când s-a demonstrat că nu toate vitaminele sunt amine, cuvântul era deja popular. În 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final să cadă, pentru a se dezaccentua legătura cu "aminele", după descoperirea faptului că vitamina C nu avea componentă aminică. În limba română, forma a rămas neschimbată, spre deosebire de limba engleză.

La începutul anilor 1900, oamenii de ştiinţă au fost capabili să izoleze şi să identifice un număr de vitamine. Iniţial, lipide din ulei de peşte au fost folosite pentru vindecarea rahitismului la şobolani, iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A". Între timp, numele a fost schimbat, el devenind vitamina D, care este subiectul dezbaterilor pe tema faptului că aceasta nu este într-adevăr o vitamină, fiind un derivat steroid.

[modifică] Vitaminele umane

Pentru oameni există 13 vitamine, împărţite în două grupe, cele patru solubile în grăsimi (A, D, E şi K) şi cele nouă solubile în apă (opt vitamine B şi vitamina C).

Numele vitamiei	Denumire chimică	Solubilitate	Deficienţă, boală	Supradoză	Necesarul minim zilnic mediu (M,19-30)[2]
Vitamina A	Retinol	Grăsimi	Orbire de noapte, Keratomalacia	25.000 ui	620μg
Vitamina B₁	Tiamină	Apă	Beriberi	-	1mg
Vitamina B₂	Riboflavină	Apă	Ariboflavinoză	-	1,1mg
Vitamina B₃	Niacină	Apă	Pelagra	2.500 mg	12mg
Vitamina B₅	Acid pantotenic	Apă	Paresteziază	-	-
Vitamina B₆	Piridoxină	Apă	-	400 mg	1,1 mg
Vitamina B₇	Biotină	Apă	-	-	30 µg
Vitamina B₉	Acid folic	Apă	*	1.000 µg	320 μg
Vitamina B₁₂	Cianocobalamină	Apă	Anemie	-	2 µg
Vitamina C	Acid ascorbic	Apă	Scorbut	-	75 mg
Vitamina D₁-D₄	Lamisterol, Ergocalciferol, Calciferol, Dihidrotachisterol, 7-dehidrositosterol	Grăsimi	Rahitism	50.000 IU	2 µg pentru toate vitaminele D
Vitamina E	Tocoferol	Grăsimi	-	50.000 IU	12 mg
Vitamina K	Naftoquinonă	Grăsimi	-	-	75 µg

= Deficienţa de acid folic (Vitamin B₉) în timpul sarcinii este asociată cu boli congenitale ale bebeluşilor şi este legată de apariţia cancerului.

Unele dintre vitamine sunt cunoscute după numele din literatura de specialitate mai veche. Vitamina B₂ este numită şi vitamina G. Vitamina B₇, sau biotină este ştiută şi ca "vitamina H". Vitamina B₉, sau acid folic şi alţi folaţi precum "vitamina M (acid pteril-tri-glutamic)" sunt cunoscute drept folicină. Vitamina B₃ apare şi ca "vitamina PP", un nume derivat de la termenul învechit "factor prevenitor de pelagra". Multe alte substanţe esenţiale ale dietei care au numite la început vitamine sunt acum clasificate ca facând parte din alte grupuri.

Alte vitamine posibile sunt DMAE (peşte, ouă, soia, creier), acidul lipoic (ficat), acidul folinic (ficat), bioptrină (peşte, ficat), PPQ (mai jos) şi coenzima Q (carne, iaurt, soia).

[modifică] Deficienţe şi excese de vitamine

Un organism poate supravieţui pentru un timp fără vitamine, deşi deficitul prelungit de vitamine poate duce la boli, de obicei dureroase şi potenţial fatale. Rezervele organismului de vitamine pot varia foarte mult; un adult poate avea un deficit de vitamina A sau B₁₂ de un an sau mai mult înainte să se apară vreo boală, în timp ce vitamina B₁ din rezerve nu rezistă mai mult de două săptămâni.

Vitaminele solubile în grăsimi pot fi păstrate ca rezervă în organism şi sunt toxice când sunt luate în exces. Vitaminele solubile în apă nu sunt păstrate în organism, cu excepţia vitaminei B₁₂, rezerva ei aflându-se în ficat.

[modifică] Pseudo-vitamine

Vitamina F este termenul care desemna la început acizii graşi esenţiali pe care corpul nu îi poate sintetiza. Au fost excluşi din categoria vitaminelor pentru că sunt acizi graşi. Acizii graşi sunt o componentă majoră a grăsimilor care, ca şi apa, sunt necesare organismului în cantităţi mari şi deci nu sunt sub incidenţa definiţiei vitaminelor, care sunt necesare în cantităţi mici.
Herbalists and naturopaths a nunit diferite substanţe chimice terapeutice "vitamine", deşi nu sunt, printre care vitamina T, vitamina U şi vitamina X.
Unele autorităţi în domeniu spun că ubiquinona, numită şi coenzima Q₁₀, este o vitamină. Ubiquinona este produsă în cantităţi mici de organism, ca şi vitamina D.
Vitamina B₁₅ (Acid pangamic); substanţa înrudită dimetilglicina este numită greşit vitamina B₁₅, dar numită şi B₁₆.
Toxinele Laetrile şi amigdalina sunt numite uneori vitamina B₁₇. Şi acidul pangamic, şi laetrile au fost propuse ca fiind vitamine de Ernst T. Krebs; nici una nu a fost recunoscută drept vitamină de comunitatea medicală. Capacităţile vitaminei B₁₇ de a combate cancerul au fost negate de multe experimente.
Flavonoizii sunt numiţi uneori şi vitamina P.
Factorii de creştere a animalelor au fost desemnaţi vitamine, precum acidul para-aminobenzoic (PABA), care este factorul datorită căruia cresc penele păsărilor (vitamina B₁₀), folacina (vezi acid folic) acid pteril-heptaglutamic este factorul de creştere a păsărilor (vitamina B₁₁ sau vitamina Bc-conjugată) şi acidul orotic ca vitamina B₁₃ pentru şobolani.
Câteva substanţe erau crezute a fi vitamine complexe B şi sunt numite vitamine B în literatura veche, incluzând B₄ (adenină) şi B₈ (acid adenilic), dar nu mai sunt recunoscute ca vitamine.
Doctorii mici au etichetat şi unele analgezice şi antibiotice ca vitamine.

[modifică] Nomenclatură

Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri:

DENUMIREA ALFABETICA:

se folosesc literele mari ale alfabetuluiu A,B, C,D,E K şi diferiţi indici în cadrul unui tip de vitamină D2-D3, B1, B2 ,B6 etc.

DENUMIREA CHIMICĂ: are la bază structura chimică a vitaminei
- A1 RETINOL
- B1 TIAMINĂ
- B2 RIBOFLAVINĂ
- B6 PIRIDOXINA
- C ACID ASCORBIC
- E TOCOFEROL
- H1 ACID PARAAMINOBENZOIC
- K FITOMENADIONĂ

DENUMIREA TERAPEUTICĂ după efectul terapeutic
- A ANTIXEROFTALMICA
- C ANTISCORBUTICĂ
- D ANTIRAHITICĂ
- E ANTISTERILITĂŢII
- PP ANTIPELAGRĂ
- K ANTIHEMORAGICA

[modifică] Clasificare

are la bază mai multe criterii:

SOLUBILITATE:
- LIPOSOLUBILE : A, D, E. K
- HIDROSOLUBILE: COMPLEXUL B , VITAMINA C

MECANISM DE ACŢIUNE
- EFECT NUCLEAR – actionează influenţînd transcripţia ADN : vitamina A şi vitamina D
- EFECT MEMBRANAR- împiedică acţiunea unor radicali liberi în organism vitamina E, vitamina C
- TRANSFERAREA UNOR GRUPĂRI FUNCŢIONALE (CO2, CH3, NH2) vitaminele B1, B6, B12, BIOTINA, ACID FOLIC
- TRANSFERUL DE ELECTRONI : Vitamina PP, vitamina B2, vitamina K

[modifică] Utilizări colocviale ale termenilor

Vitamina A şi vitamina C sunt folosite în argou ca reprezentând băuturi alcoolice şi, respectiv, cafeină.
Sedativul ketamină este numit deseori vitamina K când este folosit ca drog.
Vitamina Dragoste este menţionată în cântecul lui Patti Page, I Don't Care if the Sun Don't Shine, referindu-se la dragostea însăşi.
Vitamina V este un colocvialism pentru Viagra, vitamina Z pentru Zoloft şi vitamina R pentru ritalină (în special când se sugerează că acestea sunt recomandate când nu este nevoie (sau hiperbolic: luate la fel de comun ca şi vitaminele)).
Colocvial, cuvântul vitamină se referă în general la suplimentele de vitamine, produse, de obicei, sub formă de pilulă, care conţin una sau mai multe vitamine pure, folosite pentru a suplimenta conţinutul în vitamine al unei diete.

Colocvialisme mai puţin cunoscute:

Vitamina G este argou pentru berea Guinness.
Vitamina J este folosit pentru a se referi la Jägermeister, care este o băutură alcoolică din plante exportată din Germania.
Biotina mai este găsită ca vitamina H.
Vitamina I este utilizată pentru ibuprofen.
Vitamina S este argou pentru steroizi.
Vitamina W este folosit pentru apă.

[modifică] Vitamine non-umane

Organisme diferite au nevoie de substanţe organice diferite. Majoritatea mamifererelor au nevoie, cu unele excepţii, de aceleaşi vitamine ca şi oamenii. O excepţie importantă este vitamina D; majoritatea mamiferelor o poate sintetiza. Cu cât o specie este mai puţin înrudită cu mamiferele, cu atât cerinţele organismului devin mai diferite. De exemplu, unele bacterii au nevoie de adenină. Quinona pirroloquinolina (PQQ), care se găseşte în iaurt, a fost descoperită ca vitamină pentru şoareci în 2003. Pisicile de casă au nevoie de nutrientul taurină; aceasta este o vitamină pentru ele, dar nu şi pentru oameni, pentru că ei şi-o pot sintetiza.

Vitamine
Toate vitaminele B \| Toate vitaminele D
Retinol (A) \| Tiamină (B1) \| Riboflavină (B2) \| Niacină (B3) \| Acid pantotenic (B5) \| Piridoxină (B6) \| Biotină (B7) \| Acid folic (B9) \| Cianocobalamină (B12) \| Acid ascorbic (C) \| Ergocalciferol (D2) \| Colecalciferol (D3) \| Tocoferol (E) \| Naftoquinonă (K)