Scorbut
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Scorbut | |
| Cod ICD-10 | E54 |
| Cod ICD-9 | 267 |
Scorbutul este o boală care apare din cauza aportului insuficient de vitamina C şi duce la formarea de pete livide pe piele, gingii moi şi sângerări ale aproximativ tuturor membranelor mucoase. Petele sunt mai abundente pe coapse şi picioare, iar o persoană cu această afecţiune este palidă, depresivă şi este parţial imobilă. Scorbutul era la un moment dat comun printre marinari, ale căror nave erau pe mare mai mult timp decât se puteau păstra fructe şi legume proaspete, şi la soldaţi, care erau, în mod similar, separaţi de aceste alimente pentru perioade îndelungite.
La copii, scorbutul este numit uneori Boala lui Barlow, după Sir Thomas Barlow (1845-1945), un fizician britanic care a descris-o pentru prima dată. Boala lui Barlow este diferită de Sindromul lui Barlow.
Scorbutul mai este cunoscut şi ca Boala lui Moeller şi Boala lui Cheadle.
Cuprins |
[modifică] Simptome
Simptomele includ:
- slăbire a puterilor
- dureri la încheieturi
- pete negre şi albastre pe piele
- boli ale gingiilor
- gingii moi.
Sunt necesare circa trei luni de deficienţă de vitamina C pentru ca simptomele scorbutului să se manifeste. Scorbutul netratat este întotdeauna fatal, dar, fiindcă tot ce trebuie pentru o recuperare completă este reluarea dozelor normale de vitamina C, moartea din cauza scorbutului este rară în zilele moderne.
[modifică] Istorie
Scorbutul a fost observat ca boală probabil de către Hipocrate. În secolul XIII, războinicii Cruciadelor sufereau frecvent de scorbut şi a cauzat peirderi mari în ambele tabere, a asediaţilor şi asedianţilor, în perioada de război. Scorbutul este unul dintre factorii care limitează călătoriile maritimie, deseori cauzând decesul multor călători şi membri ai echipajului în voiaje lungi. A jucat un rol important chiar şi în Primul Război Mondial.
Societatea medicală civilă britanică din 1614 ştia că era componenta acidă din fructele citrice cea care lipsea, deşi credea că orice acid putea fi folosit dacă acidul ascorbic (vitamina C) nu era disponibil. În 1614, John Woodall (Chirurg Şef al Companiei Indiile de Est) a publicat cartea sa "The Surgion's Mate" sub forma unui ajutor pentru chirurgii rezidenţi de la bordul navelor companiei. În ea, Woodal a descris scorbutul ca rezultând dintr-o deficienţă alimentară. Recomandarea sa pentru vindecare era mâncare proaspătă sau, dacă nu exista, portocale, lămâi, lămâi verzi şi tamarine sau, ca un ultim resort, ulei de vitriol (acid sulfuric).
Oricum, abia în 1747 a fost introdus în Marina Regală tratamentul şi prevenirea scorbutului prin suplimentarea dietei cu fructe citrice, precum lămâile şi lămâile verzi de către James Lind.
Planta numită "iarbă de scorbut" şi-a obţinut numele după ce s-a observat că aceasta vindecă scorbutul, deşi nu era un mare ajutor pentru cei care petreceau luni pe mare. În timpul voiajelor maritime, s-a descoperit că varza murată era utilă în prevenirea scorbutului. În expediţiile arcitce ale Marinei Regale din secolul XIX, de exemplu, se credea că scorbutul este prevenit printr-o igienă exemplară la bordul navelor, exerciţii fizice regulate şi menţinerea ridicată a moralului echipajului, în locul unei diete de alimente proaspete, aşa că expediţiile Marinei au continuat să fie compromise, cu toate că se ştia de către vânătorii de balene civili şi exploratori ai Arcticii că un element antiscorbutic era carnea prospătă. În acea perioadă, Robert Falcon Scott a pornit în cele două expediţii ale sale către Antarctica, la începutul secolului XX, teoria medicală dominantă era că scorbutul era cauzat de mâncarea conservată contaminată. Abia în anul 1932 s-a făcut o conexiune între vitamina C şi scorbut.
[modifică] Incidenţe moderne
În societatea modernă occidentală, scorbutul este foarte rar prezent la adulţi. Oricum, vitamina C este distrusă prin procesul de pasteurizare, aşa că bebeluşii alăptaţi cu lapte cumpărat pot suferi uneori de scorbut dacă nu li se asigură suplimente adecvate de vitamine (laptele mamei conţine suficientă vitamina C pentru a preveni scorbutul).
Scorbutul este una din bolile care apar odată cu malnutriţia (alte astfel de deficienţe de micronutrienţi sunt beriberi sau pelagra) şi, deci, este încă larg răspândit în zonele lumii care depind de ajutoarele umanitare alimentare.
[modifică] Patofiziologie
Sinteza normală de colagen depinde de hidroxilarea prolinei şi lisinei pentru a forma hidroxiprolină şi, respectiv hidroxilisină. Aceşti aminoacizi neobişnuiţi sunt găsiţi din abundenţă în colagen şi conferă putere fibrilelor de colagen. Prolil hidroxilaza şi lisil hidroxilaza, enzimele care catalizează hidroxilarea, au nevoie de vitamina C. Fără ea, hidroxiprolina şi hidroxilisina nu se formează, iar fibrilele de colagen care rezultă sunt cu mult mai slabe decât normal.
