Rugăciunea domnească

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Rugăciunea domnească sau Tatăl nostru (câteodată cunoscută după primele două cuvinte din limba latină ca Pater Noster, sau greacă ca Πάτερ ἡμῶν) este probabil cea mai cunoscută rugăciune a creştinătăţii.

În conformitate cu Noul Testament, Matei V şi paralela Luca XI, rugăciunea a fost dată de Iisus din Nazaret ca răspuns la cererea apostolilor de a îi învăţa cum să se roage.

Cuprins 1 Versiunea după Matei 1.1 Varianta greacă 1.2 Varianta latină 1.3 Varianta română 2 Versiunea după Luca

[modifică] Versiunea după Matei

Versiunea mateiană a devenit liturgică din cele mai vechi timpuri. Deşi Iisus i-a învăţat, cel mai probabil, rugăciunea în limba aramaică, cele mai timpurii texte există în limba greacă. Datorită faptului că limba latină a fost limba dominantă a creştinismului în vest, Pater noster, rugăciunea în latină, este o traducere importantă a versiunii greceşti.

[modifică] Varianta greacă

În Greaca Koinē (de la care toate celelalte sunt traduse direct sau indirect):

Πάτερ ἡμῶν ὁ ἐν τοῖς οὐρανοῖς

ἁγιασθήτω τὸ ὄνομά σου·

ἐλθέτω ἡ βασιλεία σου·

γενηθήτω τὸ θέλημά σου,

ὡς ἐν οὐρανῷ καὶ ἐπὶ τῆς γῆς·

τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον δὸς ἡμῖν σήμερον·

καὶ ἄφες ἡμῖν τὰ ὀφελήματα ἡμῶν,

ὡς καὶ ἡμεῖς ἀφίεμεν τοῖς ὀφειλέταις ἡμῶν·

καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν,

ἀλλὰ ῥῦσαι ἡμᾶς ἀπὸ τοῦ πονηροῦ.

[Ὅτι σοῦ ἐστιν ἡ βασιλεία καὶ ἡ δύναμις καὶ ἡ δόξα εἰς τοὺς αἰῶνας·]

ἀμήν.

Transliterare:

Pater hēmōn, ho en tois ouranois

hagiasthētō to onoma sou;

elthetō hē basileia sou;

genethetō to thelēma sou,

hōs en ouranōi, kai epi tēs gēs;

ton arton hēmōn ton epiousion dos hēmin sēmeron;

kai aphes hēmin ta opheilēmata hēmōn,

hōs kai hēmeis aphiemen tois opheiletais hēmōn;

kai mē eisenenkēis hēmas eis peirasmon,

alla rhusai hēmas apo tou ponērou.

[Hoti sou estin hē basileia, kai hē dúnamis, kai hē doxa eis tous aiōnas;]

amēn.

[modifică] Varianta latină

Pater noster, qui es in caelis

sanctificetur nomen tuum;

Adveniat regnum tuum. Fiat voluntas tua

sicut in caelo et in terra

Panem nostrum quotidianum da nobis hodie.

Et dimitte nobis debita nostra,

sicut et nos dimittimus debitoribus nostris.

Et ne nos inducas in tentationem;

sed libera nos a malo.

Amen.

Această versiune a rugăciunii apare ocazional în unele imnuri.

Altă variantă foloseşte supersubstantialem (tradus în limba română prin spre fiinţă) în locul quotidianum (tradus în limba română prin de toate zilele); quotidianum este scris câteodată quotidianum.

În Vulgata lui Ieronim apare:

Pater noster qui in caelis es sanctificetur nomen tuum

veniat regnum tuum fiat voluntas tua sicut in caelo et in terra

panem nostrum supersubstantialem da nobis hodie

et dimitte nobis debita nostra sicut et nos dimisimus debitoribus nostris

et ne inducas nos in temptationem sed libera nos a malo

Datorită faptului că în latină ordinea cuvintelor este relativ liberă, înţelesul este în final acelaşi.

[modifică] Varianta română

În general cea mai folosită variantă în limba română este:

Tatăl nostru care eşti în ceruri,

sfinţească-se numele Tău,

vie împărăţia Ta,

fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele,

dă-ne-o nouă astăzi

şi ne iartă nouă greşelile noastre

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri

şi nu ne duce pe noi în ispită

ci ne mântuieşte de cel rău.

[Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea,

acum şi pururea şi în vecii vecilor.]

Amin.

Există însă şi alte variante care cuprind modificări de genul:

vie folosit în limba română literară vină

fie este folosit câteodată ca facă-se

greşelile este câteodată înlocuit cu păcatele (în greacă: datoriile... datornicilor')

mântuieşte cunoaşte şi forme de genul izbăveşte

cel rău poate fi reprezentat şi prin denumiri de genul cel viclean

Doxologia finală nu apare în toate manuscrisele, dar este folosită în toate riturile, cu excepţia celui bizantin, uneori cu caracter opţional. În riturile orientale, aceasta e rostită de regulă de preot. În ritul bizantin, această doxologie sau ecfonis are o formă trinitară: «Că a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.»

[modifică] Versiunea după Luca

Tată,

sfinţească-se numele tău;

vină Împărăţia ta,

facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

dă-ne-o nouă în fiecare zi;

şi ne iartă nouă păcatele noastre,

fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator;

şi nu ne duce pe noi în ispită.