Provincie Romană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În Roma antică, o provincie (latină, provincia, pl. provinciae) era unitatea teritotrială şi administrativă de bază, şi, până la Tetrarhie (aprox. 296), şi cea mai mare a Imperiului în afara Peninsulei Italice.
Provinciile erau de obicei guvernate de politicieni cu rang senatorial, în general foşti consuli sau foşti praetori. O excepţie era provincia Aegyptus, încorporată de Augustus după moartea Celopatrei: era condusă de un guvernator de rang equestrian, poate pentru a descuraja ambiţiile senatorilor.
În timpul Republicii Romane, guvernatorul unei provincii era numit pe o perioadă de un an. La începutul anului, provinciile erau distribuite viitorilor guvernatori prin tragere la sorţi sau erau atribuite direct. De obicei, provinciile care erau mai greu de guvernat decât era de aşteptat — fie din cauza invaziilor barbare sau a răscoalelor interne — erau date foştilor consuli, oamenii care aveau cel mai mare prestigiu şi cea mai mare experienţă. Distribuţia legiunilor în provincii depindea de asemenea de gradul de risc reprezentat. Spre exemplu, în 14, provincia Lusitania nu avea o legiune permanentă, însă în Germania Inferior, unde frontiera de la Rin nu era încă pacificată, erau staţionate patru legiuni. Aceste provincii problematice erau cele mai dorite de viitorii guvernatori. Problemele însemnau război, iar războiul aducea întotdeauna pradă, sclavi de vânzare şi ocazii de îmbogăţire. Sicilia a constituit prima provincie romană începând cu 241 î.Hr., după ce a fost cucerită treptat de Republică în timpul Primului Război Punic (264–241 î.Hr.).
Numărul şi dimensiunea provinciilor se schimba în conformitate cu politica internă romană. În timpul Imperiului Roman, provinciile cele mai mari, sau cele mai mari garnizoane (spre exemplu Pannonia şi Moesia) au fost împărţite în provincii mai mici pentru a împiedica o situaţie în care un singur guvernator ar deţine prea multă putere în mâinile sale, descurajând astfel ambiţiile pentru tronul imperial-
După apariţia principatului la sfârşitul războiului civl care a marcat dispariţia Republicii, Augustus şi-a arogat dreptul de a alege guvernatorii pentru provinciile în care el şi succesorii săi deţineau controlul militar şi administrativ suprem. În acest fel, provinciile cele mai importante din punct de vedere strategic, de obicei aflate la graniţele disputate ale imperiului, au devenit provincii imperiale. Restul provinciilor au rămas, cu statutul de provincii senatoriale, în care Senatul avea dreptul să numească un guvernator.
Cuprins |
[modifică] Provinciile Romane în 120
 |
Provinciile Romane (anul 120 A.D.) |  |
|---|---|---|
| Achaea | Aegyptus | Africa | Alpes Cottiae | Alpes Maritimae | Alpes Poenninae | Arabia Petraea | Armenia Inferior | Asia | Asiria | Bithinia | Britannia | Cappadocia | Cilicia | Commagene | Corduene | Corsica et Sardinia | Creta et Cirenaica | Cipru | Dacia | Dalmatia | Epirus | Galatia | Gallia Aquitania | Gallia Belgica | Gallia Lugdunensis | Gallia Narbonensis | Germania Inferior | Germania Superior | Hispania Baetica | Hispania Lusitania | Hispania Tarraconensis | Italia | Iudaea | Lycaonia | Lycia | Macedonia | Mauretania Caesariensis | Mauretania Tingitana | Moesia | Noricum | Numidia | Osroene | Pannonia | Pamphylia | Pisidia | Pontus | Raetia | Sicilia | Sophene | Siria | Thracia | ||
| edit | ||
[modifică] Vezi şi
- Notitia dignitatum
[modifică] Referinţe
- "Provinces (Roman)" at livius.org
- Pauly-Wissowa
- Westermann, Großer Atlas zur Weltgeschichte (în germană)
