Noricum
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Noricum în geografia antică, a fost un regat celt în Austria de astăzi, şi mai târziu o provincie romană. Era mărginit la nord de Dunăre, la vest de Raetia şi Vindelicia, la est de Pannonia, la sud de Pannonia, Italia şi Dalmaţia.
Populaţia băştinaşă era se pare formată din pannoni (un trib înrudit cu ilirii), care după marea emigrare a galilor au devenit subordonaţi diferitelor triburi celte, dintre care cel mai important a fost cel al tauriscilor, probabil numiţi norici de către romani de la capitala lor Noreia (Neumarkt in der Steiermark). Regiunea este muntoasă şi solul nefertil, însă e bogată în fier, şi producea materie primă pentru fabricarea armenlor din Pannonia, Moesia şi nordul Italiei. Cunoscutul oţel noric era folosit mai ales pentru fabricarea armelor romane ("Noricus ensis," Horaţiu, Odes, i. 16. o). Locuitorii erau o populaţie războinică, mai preocupată de creşterea vitelor decât de agricultură, deşi probabil romanii, prin drenarea mlaştinilor şi tăierea pădurilor au crescut fertilitatea solurilor. Aurul şi sarea se găseau de asemenea din abundenţă, precum şi planta numită saliunca, ce era folosită ca parfum (Pliniu cel Bătrân, Naturalis Historia xxi. 20.43). Noricum era avampostul sudic al popoarelor nordice sau celte, şi locul de pornire al invaziilor lor asupra Italiei. Din Noricum veneau aproape întotdeauna primele veşti despre aceşti invadatori celţi. Cercetările arheologice, mai ales în cimitirele de la Hallstatt, la mai puţin de 40 km de Noreia, au arătat că a existat o civilizaţie puternică acolo, cu secole înainte de de istoria înregistrată. Cimitirele de la Hallstatt conţineau arme şi ornamente din epoca bronzului, până la epoca fierului.
[modifică] Stăpânirea Romană
Noricum a fost încorporat în Imperiul Roman în 16 î.Hr.. O lungă perioadă de timp, locuitorii s-au bucurat de autonomie, sub un conducător propriu, şi au făcut comerţ cu romanii. În 48 î.Hr. au fost de partea lui Iulius Caesar (aprox. 100 î.Hr.-44 î.Hr.) în războiul civil împotriva lui Pompei (106 î.Hr.-48 î.Hr.). În 16 î.Hr., după ce au invadat Histria împreună cu panonii, au fost înfrânţi de Publius Silius, proconsul de Illyricum. După aceea, Noricum a fost considerat provincie, deşi nu era organizat astfel. A rămas un regat cu titlul de regnum Noricum, sub controlul unui procurator imperial. Abia în timpul lui Antoninus Pius a fost staţionată aici o legiune, al cărei comandant a devenit guvernator. În jurul anului 40, Regatul Noricum a fost în cele din urmă încorporat în Imperiu de Caligula (12-54).
Coloniile romane, şi oraşele cele mai importante erau Virunum (Maria Saal în apropiere de Klagenfurt, în antichitate Clagenfurtum, Celovec), Ovilava (Wels), Celeia (Celje), Juvavum (Salzburg), Lauriacum (Lorch, la gurile râului Enns).
[modifică] Referinţe
- Acest articol conţine text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicaţie aparţinând domeniului public.
[modifică] Legături Externe
 |
Provinciile Romane (anul 120 A.D.) |  |
|---|---|---|
| Achaea | Aegyptus | Africa | Alpes Cottiae | Alpes Maritimae | Alpes Poenninae | Arabia Petraea | Armenia Inferior | Asia | Asiria | Bithinia | Britannia | Cappadocia | Cilicia | Commagene | Corduene | Corsica et Sardinia | Creta et Cirenaica | Cipru | Dacia | Dalmatia | Epirus | Galatia | Gallia Aquitania | Gallia Belgica | Gallia Lugdunensis | Gallia Narbonensis | Germania Inferior | Germania Superior | Hispania Baetica | Hispania Lusitania | Hispania Tarraconensis | Italia | Iudaea | Lycaonia | Lycia | Macedonia | Mauretania Caesariensis | Mauretania Tingitana | Moesia | Noricum | Numidia | Osroene | Pannonia | Pamphylia | Pisidia | Pontus | Raetia | Sicilia | Sophene | Siria | Thracia | ||
| edit | ||
